Elena Stãnculescu, soþia generalului care, la Revoluþie, ºi-a pus piciorul
în gips pentru a nu participa la represiunea de la Timiºoara ºi-a pus
capãt zilelor.
A fãcut-o doar cu o zi înainte de momentul în care, în
urmã cu 14 ani, ºeful soþului sãu, generalul Milea, comitea acelaºi gest;
pradã remuºcãrilor ºi formidabilei presiuni a momentului, ºi doar cu patru
zile înainte ca cel cãruia-i lãsaserã Ceauºeºtii în grijã familia
sã le organizeze procesul de la Târgoviºte, urmat de o execuþie precipitatã.
Generalul Stãnculescu a fost unul dintre martorii tãcuþi ai controversatului
proces care i-a dus la zid pe Elena ºi pe Nicolae, un proces fãcut dupã reguli
ad-hoc, într-un moment în care vechile legi nu mai aveau valoare,
iar cele noi nu apãruserã încã.
Practic, dupã regulile oricãrei Revoluþii.
Elena Stãnculescu, fire sensibilã ºi retractilã, a suportat cu dificultate
presiunea mediaticã exercitatã asupra soþului sãu.
A mai încercat cel puþin odatã sã renunþe la viaþã, dar a fost salvatã
în ultimul moment.
Probabil cã ceea ce a determinat-o sã facã saltul fatal a fost tocmai
sentimentul declanºãrii unui nou val de comentarii ºi acuze la adresa rolului
jucat de soþul sãu în Revoluþie.
Un rol complex, pentru care a fost rãsplãtit ºi cu demnitatea conducerii
armatei, vreme de doi ani, dar ºi cu o condamnare de 15 ani, pentru aceleaºi
merite.
Nenorocirea abãtutã asupra generalului pare sã fie urmarea unui blestem.
Blestem care-i urmãreºte pe cei care au participat la procesul din
ziua de Crãciun a lui '89.
Judecãtorul Gicã Popa a fost prima victimã, împuºcându-se
dupã doar câteva luni.
Avocatul Niki Georgescu a primit, în împrejurãri neclare,
o loviturã de cuþit, fiind la un pas de moarte. Dan Voinea, dupã o ascensiune
spectaculoasã sub guvernul CDR, este astãzi pus la index.
Gelu Voican Voiculescu a dispãrut rapid de pe scena politicã, autoexilându-se
pe la ambasadele africane.
Virgil Mãgureanu, dupã o carierã plinã de controverse, nu ºi-a mai
regãsit busola politicã, eºuând în aproape toate tentativele
sale.
Mugurel Florescu, promovat rapid ºi spectaculos, a recãzut în
uitare cu aproape aceeaºi vitezã.
Nu mai lungesc lista cu nenorocirile care li s-au întâmplat
unora dintre cadrele militare de la unitatea din Târgoviºte.
Este posibil ca aceastã concluzie sã fie una subiectivã.
ªi sã nu aibe nici o legãturã cu momentul evocat.
Fiecare întâmplare poate sã fie doar un element dintr-o statisticã
rece ºi obiectivã.
Tentaþia de a le alãtura ºi a le evalua prin prisma unui eveniment istoric
extrem rãmâne, însã, mare...
|