De vreo sãptãmânã, trenurile de navetiºti sunt oprite În câmp ºi ceferiºtii Împreunã cu jandarmii purced la verificarea documentelor de cãlãtorie dupã un procedeu care aminteºte vremuri de rãzboi. Nu ni se spune câÞi dintre cei controlaÞi au documente În regulã. Aflãm Însã cã o mie, opt sute sau o mie cinci sute n-aveau ºi cã urmau sã fie amendaÞi dacã nu s-ar fi Împrãºtiat ca iepurii pe arãturã, printre jandarmii mult mai puÞini la numãr ºi incomparabil mai puÞin motivaÞi. Cei care nu-ºi plãtesc biletele de transport sunt atât de mulÞi, În fiecare garniturã, Încât excepÞiile trezesc suspiciunea conductorilor de pe vagoane care devin, practic, inutili. Amploarea fenomenului mã face sã mã gândesc la faptul cã "blatismul" ca manifestare de masã, nu e de azi - de ieri. Cã ideea de a cãlãtori pe gratis s-a inoculat atât de ferm În mintea oamenilor Încât Încercarea de a-i face sã cumpere bilete nu poate trezi decât nedumeriri. Cum adicã sã iau bilet? De ce? ªi cu ce? Nu-mi ajung banii nici de pâine - este replica stas la Întrebãrile telereporterilor cãzuÞi pe un subiect gras. Blatul, ca fenomen de masã reprezintã una dintre caracteristicile sistemului aflat În tranziÞie. Sãrãcia ºi lipsa de autoritate ºi-au dat mâna În edificarea acestui sindrom al ineficacitãÞii. Blatistul exprimã, deopotrivã, indiferenÞa faÞã de regulile economiei În general - nu doar ale celei de piaÞã - dar ºi faÞã de propria condiÞie, de contribuabil. Abia În ultimã instanÞã se pune problema principiilor administrative, de management elementar, care odatã aplicate ar exclude posibilitãÞile de generalizare a furtului acesta organizat din buzunarul statului. Accesul În tren ar trebui sã fie precedat de accesul controlat În gãri ºi pe peroane - ºi atunci n-ar mai fi nevoie ca trenurile sã opreascã În câmp ºi pasagerii frauduloºi sã fie fugãriÞi prin porumb.