Doamna Ana Blandiana, fostã poetã (disidentã) în timpul lui Ceauºescu ºi proeminentã liderã civicã dupã aceasta, iese rar, în ultima vreme, dintr-o izolare pe care ºi-a impus-o singurã, probabil ca efect al dezamãgirilor trãite de modul în care „nobilele idealuri” ale Alianþei au fost puse în practicã.
Zilele trecute, domnia sa a expediat, în numele Alianþei Civice (despre care, spre ruºinea mea, nu ºtiam cã mai funcþioneazã) o scrisoare cãtre ministrul educaþiei, Adomniþei, în care îi cere introducerea studiului comunismului în ciclul secundar, ca disciplinã obligatorie.
ÃŽn felul acesta, susþine fosta disidentã, s-ar da curs uneia dintre recomandãrile Raportului „Comisiei Tismãneanu”.
„Se programeazã niºte generaþii fãrã rãdãcini” – explicã d-na Blandiana – iar integrarea europeanã se percepe ca o pierdere a identitãþii”.
Dincolo de amãnuntul cã n-am ºtiut nici cã recomandãrile „Comisiei Tismãneanu” au devenit un soi de literã de lege, lor urmând sã le dea curs, obligatoriu, de cãtre forurile competente, cred cã ideea d-nei Blandiana meritã toatã atenþia.
Existã, într-adevãr, pericolul ca actualele generaþii sã fie complet desprinse de contextul istoric, sã nu-ºi poatã reprezenta ºi sã nu poatã evalua libertatea în care trãiesc ºi preþul plãtit pentru aceasta. Istoria este una dintre materiile esenþiale, fundamentale, care ne pot jalona identitatea, într-o lume în care graniþele tradiþionale tind sã disparã.
Iar perioada comunistã, ca etapã obiectivã a istoriei noastre, trebuie cunoscutã, cercetatã ºi aprofundatã. Dar predarea ei obligatorie devine, în momentul de faþã, un fel de punere a cãruþei înaintea cailor. Suntem încã departe de starea din care sã decurgã o analizã obiectivã a etapei. Trãim încã într-o societate mãcinatã ºi destrãmatã de partizanate de tot felul. „Raportul Tismãneanu” nu poate þine loc de tratat de istorie. N-are cum, e prea marcat de subiectivitate pentru a putea oferi materia necesarã unui studiu ºcolar. Doar dacã nu acceptãm varianta cã d-na Blandiana ºi colegii sãi de Alianþã sã-ºi asume, voluntar, calitatea de profesori de comunism. Sau despre anticomunism.
P.S. Aºa, din curiozitate: dupã Revoluþia Francezã o fi fost introdus în ºcoli studiul obligatoriu al monarhiei? Cã dupã victoria comunismului, nu s-a mai pomenit nimic despre regimul burghezo – moºieresc, cu excepþia condamnãrii sale violente, în absenþã…
|
| Accesari:
2608
|
Adauga o opinie