Un articol apărut recent în Neue Zuricher Zeitung se ocupă de mersul reformei în România. Autorul constată că aceasta a fost, practic, stopată în ultimele luni şi că unul dintre motivele principale ale lipsei de apetit a investitorilor străini (cu doar un miliard de dolari, în 5 ani, ne situăm pe unul dintre ultimele locuri în ierarhia est-europeană) îl constituie excesul birocratic al instituţiilor abilitate de a "favoriza" accesul acestora. Este suficient să aruncăm o privire pentru a constata că ne-am procopsit cu un număr record de instituţii care dau aprobări şi acorduri, că acestea emit în flux continuu reglementări şi norme cărora nu le mai dau de capăt nici propriii lor specialişti şi că simpla constituire a unei societăţi a devenit o aventură căreia puţini îi mai rezistă. Birocraţia este instrumentul principal de exersare a unei corupţii cvasioficiale. Fiecare acord, fiecare apostilă, fiecare act eliberat îl costă pe investitor bani. Bani care nu pot fi altfel decât negri. Pentru că fiecare funcţionar mandatat temporar cu "dreptul de ştampilă" a devenit un perceptor de taxe în interes personal. Nu e, deci, de mirare, proliferarea barierelor instituite în calea dezvoltării oricărei afaceri. Există, desigur, şi o birocraţie necesară. Dar ceea ce se întâmplă la noi depăşeşte însă orice limită a bunului simţ.