Este pur ºi simplu uluitoare frenezia cu care românii s-au repezit asupra ultimei gãselniþe în materie de vânzare a iluziilor: Bingo! Atât jocul de la Antena 1, cât ºi cel de la PRO TV (ce urmeazã a fi completate cu un altul, la TVR) adunã un numãr record de certificate de speranþã: cu cât sunt mai multe zerourile ce in- dicã marile câºtiguri, cu atât înseamnã cã mai mulþi români ºi-au pierdut speranþa de a avea o viaþã mai bunã prin mijloacele clasice: munca, tenacitatea, disciplina, priceperea.
Hazardul, norocul redevin stelele cãlãuzitoare ale unei naþiuni în derivã, ce a mai naufragiat de câteva ori navigând cu CARITAS-urile, ºi cu bãncile, ºi cu fondurile de investiþii... Pânã una-alta, BINGO pare a fi cea mai corectã - dacã se poate spune aºa, ºi cea mai sigurã - iarãºi, dacã ne putem hazarda sã zicem - cale de a-þi schimba viaþa peste noapte.
Filosofia jocului e una simplã: din tot ce se joacã, jumãtate se oferã în câºtiguri. Iar de câºtigat, cineva câºtigã obligatoriu. Argumente suficiente pentru a pune pe jar o þarã care, duminicã seara, dã peste cap indicii clasici de audienþã ai televiziunii. S-ar putea spune cã nu e nimic rãu în aceastã nouã febrã a aurului. Statul îºi încaseazã prompt ºi la centimã drepturile ºi, în haznaua finanþelor, se adunã ce nu se adunã din accizele la tutun ºi la alcool.
Dincolo de acest aspect pragmatic, eu cred cã se ignorã un lucru: formarea ºi consolidarea – în acest fel – a unei filosofii de viaþã pãguboase pentru stat ºi individ - neîncrederea funciarã în valoarea moralã ºi socialã a efortului propriu. ªi împãmântenirea ideii cã, în societatea pe care o construim, jaful ºi norocul sunt cei doi poli fundamentali ai oricãrui progres.
Bingo!