Iacobov, ridicându-și cătușele și arătându-le camerelor de luat vederi: 'Astea sunt ale lui Băsescu!'; Sechelariu, escortat de polițiști și clamându-și inocența: 'Sunt victima lui Băsescu!'; Năstase, denunțând 'nebunia lupului' și dând asigurări că tot ceea ce i se întâmplă vine numai de la fostul său contracandidat din alegeri; Patriciu, explicând doct și temeinic care este filiera cercetărilor care se fac în cazul lui și desenând drumul care duce de la Cotroceni la Parchet și de aici la Rompetrol.Toate aceste situații sunt de natură să inducă în conștiința publică un lucru: că la originea tuturor acestor anchete se află un singur om: Traian Băsescu. El este inamicul 'numărul 1' al corupților sau al potențialilor corupți, al marilor infractori, al politicienilor care-și folosesc calitatea în scop de agoniseală ilicită.Cât bine și cât rău îi face această percepție președintelui?Pe palierul popular folosul este mai mult decât evident și în mod cert folositor pentru consolidarea statutului său de luptător împotriva racilelor care au dus la neîncrederea în eficiența sistemului democratic. Fie că pleacă de la el, fie că nu, acțiunile justiției oferă o satisfacție și induc speranța că lucrurile mai pot fi controlate și că există cineva decis să o facă.Pe palierul politic, cu excepția partidului căruia i-a fost (și rămas) președinte, în toate celelalte formațiuni voluntarismul său și disponibilitatea de a nu face diferența între 'ai noștri' și 'ai lor' iscă neîncredere și teamă. Reflexul ar putea să se contureze într-o opoziție tot mai acerbă din partea aliaților. Deja, Partidul Conservator a devenit portdrapelul atacurilor la adresa 'tentanțiilor totalitare' ale președintelui, la proiectul său - real sau imaginar - de constituire a unui partid prezidențial puternic și încăpător, de genul unui FSN adus la zi, din care să fie curățate toate formele de rezistență, activă sau pasivă, care se manifestă acum în arcul guvernamental. Având de partea sa poporul, dar neavând clasa politică, Traian Băsescu riscă să devină tot mai mult un jucător pe cont propriu, fără echipă și echipieri, fără reguli și chiar fără miză, pentru că pe tabela de marcaj se înscriu doar scorurile electorale.
|