Micuþa gimnastã Maria Olaru, campioana mondialã la individual compus, la Campionatele de gimnasticã din China, este o victimã a propriei sale performanþe.
Cu nimic mai prejos decât cele ale Nadiei Comãneci sau Laviniei Miloºovici, titlul sãu n-a stârnit delirul ºi entuziasmul ce ne-au cuprins atunci când la Montreal s-a cântat imnul României. Ba, aº putea spune chiar cã ºtirea s-a amestecat printre alte titluri de primã paginã, iar televiziunea s-a mulþumit cu o scurtã declaraþie din care am înþeles cã viaþa campioanei nu va fi modificatã de succesul obþinut. Este, desigur, nedrept faptul cã inimile nu ne-au tresãltat ca în urmã cu 10-15 ani, cã fetiþele de astãzi nu-ºi mai doresc sã devinã o a doua Maria Olaru - chiar Nadia Comãneci face figurã de anonimã în publicitatea RomTelecom- ului.
Timpul a trecut ºi ne-am obiºnuit cu performanþele, Antrenorul Bellu are la activ galoane net superioare lui Bela. El a dat nu doar o generaþie de campioane, ci vreo trei. Dar nu are nici banii lui Karoly (e foarte mulþumit cu cei 500 de dolari pe care i-i dã Comitetul Olimpic) ºi nici condiþiile acestuia. Ca ºi Maria Olaru, Octavian Bellu este un muncitor pe care nu-1 deranjeazã faptul cã nu e adulat precum fotbaliºtii ºi nici bãgat în seamã precum procuratorii. Nu-1 mai deranjeazã indiferenþa sau uºurinþa cu care receptãm, astãzi, o performanþã ce altãdatã ne-ar fi fãcut sã ne credem în raiul sporturilor. Acesta este mersul lucrurilor ºi poate cã sporturile acestea ce þin la galoanele ºi la valoarea lor nu mai constituie canalul de defulare al tuturor renunþãrilor ºi frustrãrilor dintr-o existenþã strict controlatã. Astãzi ne putem permite sã ne luãm libertatea de a nu mai fi impresionaþi de o Maria Olaru ºi, de ce nu, de Octavian Bellu. ªi nu cred cã este cea mai fericitã dintre opþiuni. ªi nici cea mai corectã.