Politician şi om de afaceri cu fler, preşedintele PNG a lansat în direct şi la o oră de vârf marea ofertă de iarnă: dă bani comunelor sau circumscripţiilor în care va obţine „măcar” 15 la sută din opţiuni. „Cumpăraţi voturi?” – l-a întrebat, nedumerit, moderatorul. „Da, cunpăr!” – a confirmat cu emfază latifundiarul din Pipera căruia nu-i ajunge România să-şi etaleze prostul gust şi filosofia sa paranoico-radicală.
Trebuie însă să recunoaştem un lucru: Becali face, pe faţă, fără să se jeneze, ceea ce fac alţii pe ascuns sau sub diverse „acoperiri”. El aplică în politică lecţia învăţată în fotbal – locul unde şi-a făcut şi studiile primare şi pe cele superioare – cu profesori de talia lui Mitică, Fănel, Gigel şi alţi corifei în ale blătuirii şi aranjamentelor. Probabil că în mentalul său politica nu e cu nimic diferită de fotbal: există patroni de cluburi - şefi de partide, un Executiv format din membrii Federaţiei şi o sumă întreagă de „politicieni-fotbalişti” care pot trece fără probleme de la o echipă la alta, pentru bursa corespunzătoare. Ce să te mai complici cu doctrina – unica doctrină e câştigul, sau cu strategii – unica strategie e să le-o „tragi” celorlalţi când îi prinzi pe picior greşit, să-i driblezi şi să-i scoţi din teren, dacă te ţin balamalele.
Gigi Becali nu este singurul ofertant. PNL-ul, aflat la putere, ofertează cu cel de-al doilea pasaj rutier de la Băneasa, graţie căruia traficul de pe DN1 nu se îmbunătăţeşte cu absolut nimic, dovadă că nici premierul nu dă doi bani pe el din moment ce a hotărât să se mute de la Ciofliceni, sau unde are vila, în Bucureşti, deoarece nici SPP-ul şi nici Brigada Rutieră nu mai reuşesc să-l mai aducă la serviciu prin traficul sufocat de îmbunătăţirile cu „dedicaţie”. Geoană, în lipsă de ceva mai consistent, promite să facă din Iaşi capitala culturală a Europei, dacă partidul său va veni la putere cu sprijinul votanţilor tradiţionali din Moldova. Singurul care insistă să vândă gogoşi idealiste este iubitul nostru preşedinte: el vrea, musai, să ne pricopsească cu o clasă politică curată, provenită din singura sursă disponibilă: Partidul Democrat. Despre partidele mai micuţe, care aşteaptă scrutinul europarlamentar cu emoţia lui „a fi sau a nu (mai) fi” – ce să mai vorbim: oricum nu ar avea cum să-l concureze pe Gigi Becali, darmite pe Băsescu. Aşa că se mulţumesc să aştepte de la divinitate un semn că aceasta are convingeri pluripartinice.