La Salonul Român de Presã a fost lansatã o carte ce poartã pe copertã semnãtura lui Constantin Ivanovici, pe care lumea Îl cunoaºte sub apelativul familiar de Bebe. Dl Bebe Ivanovici a avut decenÞa de a nu se Împãuna cu o operã care-i aparÞine doar În parte - lucru de care personaje cu experienÞã ºi pretenÞii nu se Împiedicã, semnând cu nonºalanÞã ceea ce scriu alÞii. Cartea, numitã "Cui Îi este fricã de adevãr? - Leacuri Împotriva uitãrii", reprezintã o colecÞie de mãrturii inedite despre "RevoluÞia românã În direct", desprinse din convorbirile pe care autorul le-a purtat cu un profesionist al condeiului - Teodor Brateº, ºi el martor ºi protagonist a ceea ce s-a Întâmplat dupã ce elicopterul prezidenÞial a decolat de pe acoperiºul CC-ului, În 22 decembrie 1989. Meritul principal al dlui Ivanovici este acela de a pune la dispoziÞia publicului ºi a istoriei propria sa experienÞã revoluÞionarã. Pentru cã acesta este atributul pe care nici un purist În ale receptãrii ºi interpretãrii evenimentelor nu i-l poate rãpi: faptul de a fi trãit pe propria sa rãspundere ºi cu preÞul propriei vieÞi evenimentele unice ºi definitive ale RevoluÞiei. Alãturi de alÞi câÞiva - Între care Dan Iosif - Bebe Ivanovici a fãcut revoluÞia În stradã, sub tirul automatelor ºi În faÞa TAB-urilor - ºi nu În varianta comodã a televizorului, unde s-au "calificat" atâÞia revoluÞionari, dar mai ales atâÞia beneficiari ai revoluÞiei. Unora le displace stilul ºi personalitatea lui Bebe Ivanovici, om mai puÞin obiºnuit cu fineÞurile de cabinet ºi de camarilã. Asta nu-l Împiedicã sã rãmânã un practician al faptei ºi al gestului - chiar dacã discutabile uneori - care gãseºte puterea sã-ºi asume ºi sã-ºi recunoascã deschis opÞiunile, chiar ºi atunci când Înlocuieºte demersul revoluÞionar cu acÞiunea administrativã a celui ales. Mãrturiile lui Bebe Ivanovici constituie un capital de adevãr ºi acÞiune pe care istoria este obligatã sã-l reÞinã ºi sã-l evalueze În consecinÞã. Restul sunt interpretãri ºi poveºti, bune pentru cei care au participat la RevoluÞie ca la un spectacol, din stal, asigurându-ºi dreptul de a aplauda sau de a huidui - dupã cum bat oportunitãÞile.