Desigur că după evenimentele ultimilor ani în care România s-a aflat constant de partea americanilor, este greu de decelat cât la sută din recenta decizie de a crea baze militare în ţara noastră reprezintă o necesitate strategică a aliaţilor noştri şi cât la sută o recompensă pentru bună purtare. Indiferent însă de amestec, rezultatul este unul foarte concret şi pentru prima dată în istorie dispunem de o protecţie pe care o dorim şi care nu ne este impusă. Această umbrelă militară este, în acelaşi timp, o garanţie pentru posibila infuzie de capital venită din aceeaşi parte a lumii. Că acest lucru nu prea se vede încă, deşi din 2002 suntem parte a celei mai importante alianţe militare a momentului, ţine şi de relativa prudenţă şi încetineală cu care se dezvoltă acest proces ce are nevoie nu doar de stabilitate politică, ci şi de stabilitate legislativă care, la noi, se acomodează cu dificultate. Potrivit estimărilor analiştilor, efectele concrete ale acestei mişcări se vor vedea pe parcursul următorilor cinci ani şi nu într-un ritm  care să impresioneze.
Ceva mai devreme România va primi însă nota de plată a acestei opţiuni strategice din partea fostului său aliat – Rusia. Pentru marele vecin din Est, instalarea de baze americane la graniţa zonei sale de influenţă reprezintă un pericol infinit mai mare decât prezenţa unei armate – cea de la Tiraspol – în coasta Alianţei. Probabil că ameninţările lansate prompt după semnarea acordului de la Bucureşti nu vor fi puse în practică, şi aceasta pentru simplul motiv că procesul reducerii efectivelor şi armamentelor convenţionale este un proces necesar şi ireversibil. Principalele sancţiuni vor veni însă de acolo de unde ne doare mai tare: de la livrările de gaze naturale! Pe acestea le vom plăti, probabil, la preţul pieţei şi nu ca pe o facilitate acordată unor vecini de care te leagă normalitatea unor bune relaţii.
Pentru o Rusie încă supraputere din punct de vedere militar, care îşi va converti tot mai mult resursele energetice în principala armă a arsenalului său economic, o Românie dedicată cauzei americane iese din joc şi nu mai prezintă decât un interes minor, de conjunctură. Cel mult ca posibil client.