Mediatizarea are avantajele şi dezavantajele ei.  În ceea ce-i priveşte pe americani, mediatizarea a reuşit să inducă în minţile oamenilor ideea unui război devastator, de scurtă durată şi nu efecte maximale.  Nimeni, sau aproape nimeni nu se îndoia, cu 48 de ore înainte de declanşarea atacului, că superdotata armată americană va triumfa în mai puţin de o săptămână, graţie loviturilor numicitoare efectuate de aviaţia şi de rachetele sale. Săptămâna, iată, a trecut şi războiul nu dă deloc semne că se îndreaptă spre finalul prevăzut.  Incertitudinea vine şi din absenţa unor date legate de strategia irakiană.  Saddam şi generalii săi au preferat să emită generalităţi, fără a intra în amănunte.  S-ar părea că principalul lor strateg este Allah, iar planul de bătaie ţine de bunul plac al acestuia. Realitatea este niţel diferită.  Saddam nu este chiar un tembel şi subestimarea capacităţii lui şi a generalilor lui de a imagina o strategie poate constitui o mare greşeală.  Cu atât mai mult cu cât nu mai este vorba - precum în urmă cu 12 ani - despre atac, ci despre apărare.  Or, apărarea are, dincolo de tehnică, o logică intimă a ei care-i conferă o cu totul altă abordare.  Ceva mă face să cred că din admiraţia sa pentru Stalin, Saddam a desprins şi câteva învăţăminte strategice.  Între acestea, modul în care generalissimul a făcut faţă agresiunii germane în marile centre urbane - Leningrad sau Stalingrad.  Este foarte posibil ca planul de apărare al lui Saddam să fi vizat concentrarea eforturilor în jurul Bagdadului, transformându-l într-o fortăreaţă, în primul rând umană.  Cu 6 milioane de scuturi umane şi cu folosirea avantajelor pe care le oferă cunoaşterea terenului, Saddam a plănuit o lungă rezistenţă din care să poată fi alimentată, cu brio, psihoza antirăzboinică.  Martirizarea conaţionalilor săi pare să fie principala armă pe care liderul irakian intenţionează să o folosească în numele principiului - pe fond, just - al rezistenţei în faţa unui agresor care nu va mai putea, în mileniul III, să folosească orice mijloace - precum Hitler.  Într-un Bagdad suprapopulat, aviaţia şi rachetele se vor dovedi neputincioase după ce vor fi epuizat obiectivele strategice.  Iar războiul de gherilă urbană, cu pierderile de vieţi omeneşti pe care le implică va fi unul tot mai dificil pe măsură ce opinia publică americană, în primul rând, va fi tot mai puţin dispusă să le accepte.