...se dă cel mai abitir pe meleagurile dâmbovițene unde autoritățile sunt puse în dificila postură de a aborda ca scuză sau justificare pentru violentele mișcări ale prețurilor, situație în care se găsește una dintre cele două valute. Economia românească de semi-piață a fost, încă de la începuturile sale, una dolarizată. Într-o perioadă în care leul se rostogolea precum bulgărele de zăpadă pe povârnișul Tranziției, dolarul rămânea singurul lucru sigur, de care te puteai agăța la nevoie. Înaintea oricăror alte mișcări, prețurile au început să se alinieze, harnice, la dolar, în contradicție cu indolența marcată a salariilor și a veniturilor în general, dependente doar de moneda națională. De aici toate retușurile periodice de prețuri precedate de comunicate în care, cu gravitatea de rigoare, se aduce la cunoștința națiunii că, datorită devalorizării monedei naționale în raport cu dolarul, noul preț al... va fi de... Noul preț intră în vigoare, de regulă, la miezul nopții care deja a trecut. Iată, însă, că pe această partitură a apărut o arie nouă: ultimele scumpiri ale benzinei - ca să dau un exemplu semnificativ - s-au produs datorită creșterii monedei europene - euro. Care a crescut în raport cu dolarul. Care a scăzut! Moment în care agilii noștri făcători de prețuri au sărit sprinten din barca dolarului în cea a euro! Pas de mai înțelegi ceva. Sau altceva în afară de faptul că ori se "scumpește", ori se "ieftinește" dolarul, prețul benzinei în lei crește! Că orice s-ar întâmpla, soarta românului este să plătească întotdeauna mai mult, în leii tot mai puțini din buzunarele sale. Din bătălia dură între euro și dolar, învins iese, sistematic, leul românesc. Și utilizatorii săi. |