Șocantă declarația făcută la televiziuni, joi, de președintele Băsescu: tot ce-am spus aici, în fața telespectatorilor, i-am spus și lui Geoană între patru ochi - sau câți vor fi fost la întâlnirea - surpriză de la Cotroceni. Ce poate să însemne un astfel de lucru, decât o deplină încredere în omul cu care a stat față în față, omul pe care nu de mult l-a prevenit că nici în ruptul capului nu-l va numi ca premier, dacă Doamne – Ferește, guvernul premierului Tăriceanu va cădea de pe urma moțiunii.
Ce schimbare s-a petrecut în mintea și în sufletul domnului președinte după această întâlnire istorică? Ce anume îl poate face pe președintele „Dreptei” să-l compătimească pe liderul „Stângii” de pe urma faptului că doi „băieți răi”, pe nume Iliescu și Hrebenciuc, nu l-au lăsat să fie președinte. De partid. Președintele de țară evită, însă, să ne spună ce a fost, în acest răstimp, Mircea Geoană, partenerul său de discuții private.
Cu toată înțelegerea și compasiunea pe care o manifestă, Băsescu nu este însă dispus să facă concesii: Geoană tot nu va fi premier. Rolul său rămâne acela de a-l da jos pe Tăriceanu și de a ține scaunul cald pentru Blaga. Pentru că Traian Băsescu vrea ca în România să fie lucrurile clare: puterea să fie putere, iar opoziția-opoziție! Nu ca până acum. Și mai vrea președintele ceva: să fie dreapta-dreaptă, adică să coaguleze, în aceeași oală executivă, și PNL-ul (fără Tăriceanu), și PD (cu toți ai lui), dar și PLD-ul lui Stolojan, cu care PD-ul său parcă ar avea ceva de împărțit. Sau ceva ce nu ar vrea să împartă. De unde și durerea prezidențială, că cei doi „fii” politici ai săi se cam poartă precum Cain și Abel. Cert este că miercuri, când se va vota, Băsescu va fi departe, la Bruxelles, în tete-a-tete cu regele ai cărui supuși sunt pe cale să se încaiere mai ceva decât supușii săi. De acolo va afla dacă jocurile - care cică-l lasă indiferent - se vor face așa cum și-ar dori. Și dacă va mai trebui să-l suporte în coastă pe Tăriceanu.