RãsfãÞat de presã În perioada când, la Primãria Capiralei, fãcea figurã de Robin Hood care se luptã din greu cu hidra pesedistã din Consiliu ºi din Guvern, Traian Bãsescu a schimbat foaia la scurt timp dupã instalarea În fotoliul de la Cotroceni.

DacĂŁ ar fi sĂŁ caut niÂşte precedente, la ceilalĂži doi preÂşedinĂži, le-aÂş gĂŁsi cu greu. Iliescu s-a bucurat de un astfel de rĂŁsfĂŁĂž doar pentru o scurtĂŁ perioadĂŁ, dupĂŁ RevoluĂžie, fiind nevoit apoi sĂŁ suporte veritabile canonade de critici din partea unei prese care – dupĂŁ ĂŽndelungata obedienÞã de sub comuniÂşti – credea cĂŁ doar ĂŽn felul acesta ĂŽÂşi poate dovedi independenĂža. Ani de zile ĂŽntre mijloacele media – ĂŽn special scrise – ostile preÂşedintelui Âşi cele favorabile lui a existat o disproporĂžie flagrantĂŁ pe care ĂŽnsuÂşi Iliescu a calificat-o cu un termen memorabil: „o anumitĂŁ parte a presei”. Din câte Ăžin eu minte, reacĂžiile prezidenĂžiale la adresa criticilor s-au rezumat doar la interzicerea accesului la conferinĂžele de presĂŁ de la Cotroceni a vreo doi jurnaliÂşti care cam sĂŁriserĂŁ peste cal. Niciunul nu a fost dat ĂŽn judecatĂŁ pe motiv de les-majestate. ÂŞi Constantinescu s-a bucurat de o presĂŁ bunĂŁ cât timp a fost lider al OpoziĂžiei Âşi candidat la preÂşedinĂžie contra lui Iliescu. „Luna de miere” de dupĂŁ victoria „schimbĂŁrii” din 1996 n-a Ăžinut ĂŽnsĂŁ decât vreo douĂŁ luni, pânĂŁ când, surprins de ceea ce se ĂŽntâmplĂŁ, „liderul zonal” a ĂŽnceput sĂŁ acuze „anumite” ziare de atitudini pĂŁrtinitoare. Nici el n-a fost cruĂžat, de-a lungul mandatului, de acuze de o duritate puĂžin obiÂşnuitĂŁ chiar Âşi din partea acelor publicaĂžii care, ĂŽn campanie, fuseserĂŁ trup Âşi suflet alĂŁturi de el. Ca Âşi predecesorul sĂŁu, ĂŽnsĂŁ, Constantinescu n-a târât jurnaliÂştii prin tribunale, rezumându-se la a-Âşi exprima dezamĂŁgirea Âşi, uneori, revolta faÞã de o libertate „prost ĂŽnĂželeasĂŁ”.

Tactica aplicatĂŁ de BĂŁsescu a fost cu totul alta: el a preferat sĂŁ se ia la trântĂŁ, individual sau colectiv, cu presa. DeÂşi ĂŽn cei aproape patru ani de mandat s-a bucurat de o susĂžinere necondiĂžionatĂŁ din partea unor publicaĂžii Âşi posturi de televiziune considerate a fi pro-prezidenĂžiale, ĂŽn ciuda unor ĂŽncercĂŁri de a demonstra o atitudine echilibratĂŁ, criticile s-au ĂŽnteĂžit pe mĂŁsurĂŁ ce gafele Âşi excesele sale s-au ĂŽnmulĂžit. BĂŁsescu a preferat ca, profitând de mediatizarea excesivĂŁ a fiecĂŁrei declaraĂžii de-a sa, sĂŁ replice cu promptitudine sau chiar sĂŁ atace anumite publicaĂžii sau anumiĂži ziariÂşti. A fost ĂŽn vogĂŁ chiar intervenĂžia sa telefonicĂŁ ĂŽn mijlocul unor talk-show-uri ĂŽn care era atacat, aproape fiecare canal fĂŁcându-Âşi un titlu de glorie din intervenĂžiile prezidenĂžiale ĂŽn direct. TotuÂşi, pânĂŁ acum nu exersase Âşi acest procedeu – al recurgerii la justiĂžie. Procesul intentat jurnalistului de la „Cotidianul” pare mai degrabĂŁ o tacticĂŁ defensivĂŁ decât o reacĂžie punctualĂŁ – articolul cu pricina fiind unul dintre cele mai nevinovate dintre cele care i-au fost adresate. Cum ĂŽnsĂŁ vine campania electoralĂŁ, BĂŁsescu a considerat util sĂŁ arate „pisica” jurnaliÂştilor care cred cĂŁ libertatea presei le permite sĂŁ facĂŁ ce le trece prin cap. ÂŞi mai cu „miez” mi se pare faptul cĂŁ a ales sĂŁ acĂžioneze ĂŽn justiĂžie tocmai ziarul ĂŽn care se fac auzite cu cea mai mare vigoare demersurile lĂŁudĂŁtorilor Âşi susĂžinĂŁtorilor sĂŁi cei mai necondiĂžionaĂži...