Odatã cu numirea lui Liviu Dragnea în funcþia de ministru de Interne se consfinþeºte supremaþia baronilor locali în aproape permanenta lor disputã cu cei centrali.
Istoria PSD-ului devine o istorie a translaþiei de la „centralismul democratic” iniþial, spre dominaþia filialelor. Ultimul preºedinte „forte” al social-democraþilor a fost Adrian Nãstase, omul care a deþinut în mâinile sale cea mai multã putere, în istoria post-decembristã. El a înlocuit „dictatura” luminatã, bazatã pe autoritatea naturalã a lui Ion Iliescu, cu una caracterizatã prin transferul de putere asupra unui numãr limitat de adepþi, puºi în poziþii cheie. Legislatura 2000-2004 a fost marcatã de deciziile irevocabile ale lui Nãstase ºi de demersul comun al celor câþiva „locotenenþi”, între care Miron Mitrea ºi Dan Ioan Popescu. Organizaþiile judeþene, pe vremea aceea doar filiale, cu ºefi numiþi de la centru ºi mandataþi cu puþinã putere executivã, masa de manevrã a centrului. Atunci când opinia publicã a trebuit sã fie liniºtitã în legãturã cu abuzurile din teritoriu, Nãstase n-a ezitat sã-i execute pe cei nominlizaþi, deºi aceºtia reprezentau vehicule importante în procesul electoral. Capetele lui Mischie, Bebe Ivanovici, Savu au cãzut la fel cum cãdeau capetele boierilor autohtoni la ordinul padiºahului. Nãstase ºi-a pierdut autoritatea abia în momentul în care a încercat sã înlocuiascã printr-un puci paºnic „vechea gardã” cu una nouã, alcãtuitã din oameni veniþi mai de curând în partid ºi, teoretic, mai devotaþi. Miºcarea neinspiratã de la jumãtatea lui 2004, dupã locale, de a scoate din dispozitivul executiv ºi de partid oameni precum Rus, Sârbu ºi alþi câþiva l-a costat, practic, miza maximã: alegerea ca preºedinte. Avalanºa a continuat pânã la Congresul din 2005 când baronii centrali, care stãpâneau legãtura cu teritoriul, l-au „rãsturnat” pe Iliescu ºi l-au plantat în locul lui pe Geoanã, politician lipsit de experienþã ºi, teoretic, mai uºor de manipulat de versaþii trãgãtori de sfori din culise.
Anii de opoziþie au avut ca rezultat transferul treptat de putere de la un centru, slãbit, spre organizaþiile judeþene ºi locale. Votul uninominal a fost cel care a dat lovitura de graþie centrului, confirmând autoritatea mai noilor sau mai vechilor lideri din þarã. Odatã cu intrarea la guvernare, Geoanã a fãcut o miºcare inteligentã: le-a acordat acestora puteri depline, invitându-i sã-ºi nominalizeze favoriþii pentru funcþii executive. Aºa se face cã aripa social-democratã a actualului Executiv este alcãtuitã majoritar din reprezentanþi ai puterilor locale. Baroni locali precum Opriºan, Mazãre, Vanghelie, ºi-au plasat oamenii în posturi-cheie din care reuºesc sã controleze partidul. Soarta lui Geoanã se aflã în mâinile lor, iar baronii centrali care au pierdut partida – gen Mitrea, vor trebui sã-ºi caute alte refugii.
Acesta este jocul etern al puterii. Din pãcate suntem exact în faza în care apartenenþa primeazã în faþa competenþei. ªi – cel mai grav – algoritmul se ascute mereu, mergând pânã la cele mai de jos nivele ale funcþiilor publice. Cu consecinþele de rigoare.
|
| Accesari:
3206
|
Adauga o opinie