Probabil că în nici o altă țară fost-comunistă, Fondul Monetar Internațional nu este atât de popular ca în România. Aproape la fel de cunoscut precum Ciuma lui Caragea, cutremurul din 1977 sau inundațiile din 1970, ca să mă refer doar la calamitățile naturale. Pentru că aici pare să încadreze bunul simț popular, efectele conlucrării guvernului cu prestigiosul For Internațional. Sau - mai exact - aceasta este imaginea pe care o transmit autoritățile poporului. Cum? Foarte simplu: o ducem rău? Păi, este din cauză că tranșa întâia, a doua sau a treia de la FMI nu mai vine! De ce nu mai vine? Pentru că FMI-ul vrea mai întâi, să aruncăm nu știu câte mii de oameni de la marile combinate în stradă! Vai de mine și de mine, da ce-are FMI-ul cu muncitorii? N-are nimic, dar zice că din cauza lor nu sunt bani pentru creșterea pensiilor. Una peste alta, FMI-ul e-n toate, dar mai ales în cele care nu merg. Acum s-ar putea ca cineva să creadă că FMI-ul este cel care a picat pe capul nostru. Nu. Adevărul e că noi ne-am dus la ei, cu căciula în mână, după câte-o tranșă în plus. Numai că această instituție are proasta reputație de a avea pretenția să știe ce se întâmplă cu banii pe care îi dă. Ba, mai mult, are pretenția să ne învețe chiar ea cum și pe ce să cheltuim. Or noi, nu-i așa, suntem mândri și nu acceptăm să comande cineva în casa noastră. Cât e el de FMI. Și dacă nu putem să i-o zicem verde-n față, procedăm în stilul nostru clasic: zicem ca ei și facem ca noi. Ideea e bună, dar nu e de durată. Om fi noi șmecheri, dar nici ei nu sunt chiar așa de fraieri. Ne-au cam strâns cu ușa în ultima vreme, ne-au dat o tranșă și ne-au amânat două până când am făcut câte ceva din ceea ce ne cereau. Și-atunci vin iar bani! Deocamdată, tranșele a doua și a treia din ultimul stand-by. Nu e mult, da-s buni și ăștia. Ne scot din iarnă. După asta, om mai trăi și-om mai vedea... |