Hotărât lucru, premierul Tăriceanu este un om cu care nu se poate glumi. Nu poate nici preşedintele, dar nici subalternii săi. Cum a aflat, de pildă, că şefii de Agenţii se lăfăie în lefuri faţă de care a sa, personală, apare drept un mizilic, a dat dispoziţie ca urgent să se reglementeze situaţia şi să-i aducă cu picioarele pe pământ: adică la nivelul lefurilor secretarilor de stat. Ceea ce pentru unii înseamnă o înjumătăţire a veniturilor. Dar, ca să nu creadă cineva că e complet lipsit de inimă, premierul le-a permis să facă parte dintr-un singur consiliu de administraţie. Restricţia nu se adresează şi altor persoane din bogata colecţie de funcţionari guvernamentali care pot să facă parte liniştiţi, şi pe mai departe, din două sau mai multe consilii de administraţie. Şi probabil, nici fina premierului, doamna Lulache, de la Fondul „Proprietatea”, care şi-a făcut o leafă de 25.000 euro, un fleac faţă de cea a italianului care, nu se ştie cum, e un fel de preşedinte pe acolo, cu 80.000 euro.

Uite, deci, cum uşor-uşor încep să se găsească banii cu care s-ar putea mări lefurile dascălilor. Un post de televiziune făcea zilele trecute, un calcul deosebit de sugestiv al lefurilor exorbitante pe care le încasează droaia de funcţionari de la AVAS, instituţie contra naturii, pentru că nu prea mai are ce să privatizeze, fiind nevoită să-şi inventeze un fals obiect de activitate. Dacă premierul ar reuşi să găsească şi un criteriu mai puţin neclar decât acela al „îndeplinirii parametrilor de performanţă”- pentru şefii de Regii şi întreprinderi de stat protejate de contractul colectiv de muncă – ar mai face rost de bani pentru a mări şi salariile altor categorii defavorizate. Pentru că acum, „criteriile de performanţă” şi le propun managerii înşişi, în aşa fel încât să poată fi atinse cu uşurinţă şi să încaseze cele 12 salarii drept bonus. Şi ar mai trebui să facă premierul ceva: să taie ombilicul ăsta vicios care cointeresează consiliile de administraţie să mărească leafa directorilor în propriul beneficiu al membrilor, care încasează automat 20%.

Şi uite cum, din aproape în aproape, se găsesc banii pe care zice Guvernul că nu-i are, dar pe care de fapt îi îndeasă în buzunarele profitorilor de lux ai sistemului.