La noi a fost la fel. Mai întâi, fosta Bancă Română de Comerţ Exterior a început să-şi arate muşchii, derulând preferenţial creditele pentru achiziţiile de petrol şi gaze. A devenit în scurt timp cea mai importantă bancă românească şi a început să joace ca atare dând credite – dovedite abia apoi neperformante – la tot „cartierul”. Pe urmă au început să apară fisurile, stimulate de acţiuni-spectacol (mai ţineţi minte cum îl înghesuiau poliţiştii pe voluminosul – pe atunci – Răzvan Temeşan într-o Dacie?) şi finalizat apoi cu măsura extremă a desfiinţării băncii.

Creditele performante şi reţeaua le-a luat BCR-ul iar pe cele neperformante AVAS-ul, sau cum se numea atunci. Concluzia: clienţii graşi ai băncii au rămas cu banii, pe care n-au mai avut (!!) cum să-i returneze, iar noi am contribuit la actul generos al statului cu o sumă luată, practic din buzunarele fiecăruia. S-a chemat că am salvat sistemul bancar. I-am salvat, de fapt, pe cei care l-au devalizat. Şi pe cei care ar fi trebuit să răspundă pentru aceste devalizări.

Venit în vizită în România, prin 1997, Bill Clinton l-a întrebat pe Constantinescu despre Bancorex. Vezi bine, cam ştia despre ce e vorba. Chestia asta mă duce cu gândul la o situaţie – posibilă -  în care, aflat în vizită la Casa Albă, Traian Băsescu l-ar întreba pe Bush: ce se mai aude cu Lehman Brothers? Dar cu Freddie Mac şi Fanny Mae? Sau cu...

Păstrând proporţiile, ce s-a întâmplat la noi cu 10-12 ani în urmă n-a fost altceva decât o prefaţă, la scară, cu ce se întâmplă acum în State. Unde statul, nabab cum e, nu pregetă să salveze sistemul financiar pe seama contribuabilului. Pe care Bush nu l-a mai întrebat dacă e dispus să scoată din cont (dacă-l mai are!) vreo 2000 de dolari ca să-i salveze pe preşedinţii şi pe directorii generali ai celor mai mari şi mai arogante bănci. Şi, la fel ca la noi, vom vedea cum, în numele salvării naţionale, vinovaţii pentru situaţia prezentă vor fi bine mersi pe la vilele lor, cu yachturile lor şi cu conturile lor burduşite de incentive pentru performanţa de a fi reuşit să dea credite nerambursabile şi câinilor – cum plastic se exprima un brocker român de pe Wall Street.