Viitoarea bancnotã de 1 milion de lei, care va fi aruncatã pe piaþã de cãtre Banca Naþionalã la începutul anului viitor, va avea - se spune - imprimatã figura marelui dramaturg Ion Luca Caragiale. Se non e vero, e ben trovato! - spune italianul în asemenea situaþii, în timp ce românul le sintetizeazã cu un sugestiv: au nimerit-o! Asocierea acidului critic al societãþii burgheze cu performanþa unei economii care în doar 14 ani creºte de 10.000 de ori valoarea nominalã a monedei curente, în detrimentul valorii sale reale, este cât se poate de potrivitã. Dacã ar mai trãi, Nenea Iancu n-ar ezita, poate, sã scrie o nouã “Scrisoare pierdutã”, un nou "D-ale Carnavalului" ºi o "Noapte furtunoasã" alimentându-se copios dintr-o realitate ce nu mai are nevoie sã fie aranjatã în nici un fel pentru a rãspunde exigenþelor genului comic ºi a celui satiric. Leul greu, care ar fi însemnat tãierea a 3-4 zero-uri ºi reducerea aferentã a masei monetare a fost amânat pânã dupã alegeri. Cu un an adicã. An în care românii vor avea privilegiul sã vadã cu ochii lor cum e sã devii milionar dintr-un foc. ªi cum acest lucru nu-þi poate schimba condiþia de viaþã. În bine. Decizia BNR este discutabilã cel puþin dintr-un punct de vedere. Nu numai cã apariþia noii bancnote va fi un semn cã inflaþia nu numai cã nu dã înapoi, dar continuã sã creascã. Dar ea anuleazã din start ºansele de a face acomodarea cu moneda europeanã mai puþin accidentatã. Nimeni nu se îndoieºte de faptul cã adoptarea euro, dupã ce vom adera la Uniune, va genera un anumit stress psihologic, care nu a ocolit þãri mult mai pregãtite decât noi pentru aceastã tranziþie. Or, întârzierea adoptãrii leului greu, în favoarea bancnotei de 1 milion, reprezintã un semnal negativ pe care BNR ºi-l asumã, probabil din raþiuni electorale, cu consecinþele de rigoare. Trãdare sã fie, dar s-o ºtim ºi noi, am putea spune parafrazându-l pe cel al cãrui chip ne va face, ºugubãþ, cu ochiul, de pe bancnota de milionari. |
|
| Accesari:
2707
|
Adauga o opinie