Viitoarea bancnotă de 1 milion de lei, care va fi aruncată pe piaţă de către Banca Naţională la începutul anului viitor, va avea - se spune - imprimată figura marelui dramaturg Ion Luca Caragiale. Se non e vero, e ben trovato! - spune italianul în asemenea situaţii, în timp ce românul le sintetizează cu un sugestiv: au nimerit-o!  Asocierea acidului critic al societăţii burgheze cu performanţa unei economii care în doar 14 ani creşte de 10.000 de ori valoarea nominală a monedei curente, în detrimentul valorii sale reale, este cât se poate de potrivită.  Dacă ar mai trăi, Nenea Iancu n-ar ezita, poate, să scrie o nou㠓Scrisoare pierdută”, un nou "D-ale Carnavalului" şi o "Noapte furtunoasă" alimentându-se copios dintr-o realitate ce nu mai are nevoie să fie aranjată în nici un fel pentru a  răspunde exigenţelor genului comic şi a celui satiric. Leul greu, care ar fi însemnat tăierea a 3-4 zero-uri şi reducerea aferentă a masei monetare a fost amânat până după alegeri.  Cu un an adică. An în care românii vor avea privilegiul să vadă cu ochii lor cum e să devii milionar dintr-un foc.  Şi cum acest lucru nu-ţi poate schimba condiţia de viaţă.  În bine. Decizia BNR este discutabilă cel puţin dintr-un punct de vedere.  Nu numai că apariţia noii bancnote va fi un semn că inflaţia nu numai că nu dă înapoi, dar continuă să crească.  Dar ea anulează din start şansele de a face acomodarea cu moneda europeană mai puţin accidentată.  Nimeni nu se îndoieşte de faptul că adoptarea euro, după ce vom adera la Uniune, va genera un anumit stress psihologic, care nu a ocolit ţări mult mai pregătite decât noi pentru această tranziţie.  Or, întârzierea adoptării leului greu, în favoarea bancnotei de 1 milion, reprezintă un semnal negativ pe care BNR şi-l asumă, probabil din raţiuni electorale, cu consecinţele de rigoare.  Trădare să fie, dar s-o ştim şi noi, am putea spune parafrazându-l pe cel al cărui chip ne va face, şugubăţ, cu ochiul, de pe bancnota de milionari.