Dupã decembrie 1989, bancherii - pânã atunci personaje pe care viaþa publicã nu prea le scotea în prim plan - au început sã joace un rol tot mai important.Primul bancher care a fãcut pasul spre politicã a fost Stolojan. Mai întâi ca ministru de Finanþe, în Guvernul Roman, iar apoi ca un reprezentativ premier de tranziþie, dupã mineriadã. Stolojan a revenit la instrumentele lui de bazã dupã un an, mai întâi ca înalt funcþionar al Bãncii Mondiale, iar apoi ca, co-întreprinzãtor privat, pe o platformã ce ar fi trebuit sã devinã politicã. ªi chiar a devenit, dar pe un alt palier, în momentul în care dihonia liberalã avea nevoie de un om din afarã pentru a se calma. Stolojan este în politicã, are ºanse minore de a accede la o nouã funcþie de vârf ºi, probabil, odatã cu alegerile din 2004, va pãrãsi definitiv politica. Un drum oarecum invers a parcurs Miºu Negriþoiu. ªef de Agenþie de Privatizare, sub Roman, a devenit un fel de vicepremier, alãturi de Vãcãroiu. A demisionat ºi s-a apucat de afaceri, zona bancarã fiindu-i cea mai la îndemânã. Exceleazã într-un astfel de job, la una dintre cele mai performante bãnci sub pavilion strãin, dar pare tot mai tentat de ideea revenirii în politicã. Deºi n-o spune. Dealtfel, premierul Nãstase, într-un dialog informal cu presa, avut recent, îºi exprima preþuirea faþã de Negriþoiu ºi speranþa cã acesta va reveni pentru a prelua o funcþie importantã în Executiv, într-un viitor nu prea îndepãrtat.Bogdan Baltazar a debutat în politicã în calitate de purtãtor de cuvânt al lui Roman, cãruia i-a fost nu odatã paratrãznet în faþa atacurilor presei. A urmat ºi el drumul lui Stolojan, staþionând vreo patru ani la Londra, unde a câºtigat bani ºi experienþã la BERD. A revenit pentru a-i face campanie electoralã lui Roman, în '96 - o campanie reuºitã, care l-a readus practic pe acesta la guvernare - a stat puþin pe la FPS ºi s-a prins bine de ghidonul BRD, privatizându-de odatã cu ea. Are o funcþie confortabilã, reprezentativã, de unde-ºi permite sã-i clãnþãne din când în când pe guvernanþi (inclusiv 'guvernul' BNR) ceea ce, evident, nu-i paveazã deloc drumul spre o revenire în politicã. Ceea ce - bãnuesc - nici nu-i trece prin cap. În fine, cel de-al patrulea reprezentant al categoriei în discuþie, Mugur Isãrescu: definit ca un 'campion al supravieþuirii la vârf', acesta s-a identificat cu Banca Naþionalã, la cârma cãreia este din '90, dacã nu mã înºel, imediat dupã ce a revenit de la stagiul de pregãtire efectuat la Washington, oraº cãruia i-a rãmas credincios pânã în zilele noastre. A cochetat cu politica, comiþând chiar un adulter executiv, de vreo 11 luni, în 2000, când a salvat de la ruinã totalã regimul Constantinescu, cu preþul propriei sale imagini, conducând un Guvern pe care nu-l cunoºtea ºi care nu era deprins sã se subordoneze. A revenit, rãsuflând uºurat, în cuibuºorul cãlduþ din Doamnei, de unde scruteazã prin celebrii sãi ochelari un viitor asupra cãruia poate ºi decide. Ar putea, la alegerile din ianuarie, sã rãmânã pentru un al treilea mandat (deja e cel mai longeviv român în funcþie) de 7 ani. Dar, cum viitorul european nu mai rezervã BNR aceeaºi putere ºi acelaºi prestigiu, n-ar fi deloc exclus sã facã pasul cãtre o mare bancã strãinã, reprezentatã în România (are deja câteva oferte tentante). Revenirea sa în politicã este la fel de puþin probabilã ca ºi revenirea la putere a celor pe care i-a cauþionat...