Într-un recent interviu, aparent fãrã prea mare legãturã cu cazul în discuþie - "confecþionarea" documentelor pe baza cãrora Radu Timofte a fost acuzat de colaborare cu KGB-ul - Virgil Mãgureanu s-a referit la un ºef de judeþ de-al SRI-ului, pe care l-a dat afarã pentru cã acesta descoperise, chipurile, o reþea de spionaj în oraºul sãu natal. Evident cã dl Mãgureanu voia sã spunã cã o asemenea poveste i s-a pãrut o bazaconie sadea, o enormitate pe care nu o putea permite unui subordonat de-al sãu cu un astfel de grad ºi o astfel de funcþie. Mai dorea sã spunã dl ex-director cã a cam trecut vremea "reþelelor" ºi cã, în general, activitatea de spionaj se desfãºoarã astãzi pe alte baze ºi cu alte mijloace decât clasica relaþie "de la om la om". Ceea ce este perfect adevãrat. Este penibil sã ne imaginãm cã astãzi vreun serviciu secret îºi mai cheltuie timpul ºi banii împânzind þãrile-þintã cu agenþi care sã tragã cu ochiul ºi urechea peste tot pe unde este plasat semnul cu "fotografiatul interzis". Culmea este cã în acest episod hazliu pare sã rezide, pânã la urmã, explicaþia întregii afaceri care a inflamat în ultimele zile media ºi mediul politic. Într-adevãr, un fost securist devenit sereist ºi nimerit pe scaunul de ºef în patriarhala urbe a Romanului, a descoperit într-o zi cã un personaj de vazã din judeþ era însurat, de pe vremea studenþiei, cu o rusoaicã care avea înscris în evidenþe faptul cã era "rezidentã" în România! Întrucât în vocabularul sãu omul avea o singurã explicaþie pentru acest termen, a considerat-o ºefã de… reþea de spionaj! ªi cum femeia lucra ca traducãtor la o fabricã, a descoperit repede cã avea contacte regulate, prin soþ - acesta director fiind - cu o sumedenie de agenþi, care lucrau sub acoperirea de directori sau ºefi pe la alte fabrici din judeþ! Mândru de descoperire, omul a trimis iute raportul la centru, anunþând triumfãtor descoperirea unei reþele de spionaj. Nu se ºtie exact cum, în raportul cu pricina ar fi fost adãugat, mai în glumã, mai în serios, ºi numele lui Radu Timofte, fiu al aceleiaºi urbe. Cert este cã dupã ce autorul raportului a fost dat afarã, raportul a rãmas într-o "amorþire" din care a fost scos la momentul oportun, prin '98, când Radu Timofte fãcea valuri pe marginea afacerii "Þigareta". Aºa cã, dacã v-aþi închipuit cã la SRI au funcþionat niºte comisii oculte care se ocupau cu " fabricarea" de documente compromiþãtoare, liniºtiþi-vã: niciodatã reaua-voinþã nu va realiza performanþele pe care le realizeazã prostia. Quod erat demonstrandum! |