A apãrut, de nu se ºtie unde (ceva mai târziu am aflat cã fusese extras de la 'Danubiana', unde executa o 'condamnare' la locul de muncã, pentru vina de a nu fi demonstrat suficient ataºament faÞã de sistem pe când lucra În diplomaÞie...), dupã decapitarea lui Sârbu, cel care-ºi permisese sã fie prea sincer cu unii dintre partenerii sãi din presã. A preluat abrupt funcÞia de purtãtor de cuvânt al lui Roman, dându-i o dimensiune aparte prin stilul rãmas inconfundabil: agresiv când era nevoie, defensiv când nu mai avea Încotro, constructiv când interesul imediat o cerea. Baltazar a devenit cu rapiditate un soi de alter-ego, pentru situaÞiile critice, al premierului, preluând, ca un paratrãznet, toate fulgerele din media adresate acestuia. Ca purtãtor de cuvânt, Bogdan Baltazar avea sã rãmânã În galeria de specialitate de la Victoria ca un reper, niciodatã egalat - pentru cã nici vremurile n-au mai fost egale. Spre finalul mandatului lui Roman, dacã nu mã Înºel, ºi pe fondul scindãrii FSN-ului, dupã mineriada din septembrie '91, Baltazar a pãrãsit Þara, precedându-l pe Stolojan În galeria funcÞionarilor bancari internaÞionali. A poposit la BERD, la Londra, unde s-a 'ºcolit' vreo patru ani, pãtrunzând În mãruntaiele marilor afaceri internaÞionale, câºtigând niºte bani adevãraÞi, pe care nu avea cum sã-i facã În Þarã ºi asigurându-ºi un lustru personal de facturã anglo-saxonã. A revenit În Þarã cu puÞin Înainte de alegerile din '96, manifestând un ataºament faÞã de vechiul sãu patron pe care puÞini Îl ÎnÞelegeau. S-a aruncat cu capul Înainte În campania electoralã, ca ºef al staff-ului democrat, implicându-se În stilul cunoscut ºi contribuind substanÞial la noua imagine a prezidenÞiabilului Roman, care avea sã obÞinã atunci cel mai bun scor din carierã. Un scor care l-a propulsat În alianÞa câºtigãtoare, oferindu-i pe tavã, preºedinÞia Senatului ºi apoi portofoliul Externelor. Baltazar s-a mulÞumit cu un 'loc 2' la FPS, de unde a trecut la BRD, când aceasta a fost scoasã la vânzare. A negociat la sânge cu francezii, care În loc sã-l arunce peste bord, i-au apreciat Înverºunarea, considerând-o folositoare intereselor proprii. L-au instalat În funcÞia de preºedinte, cu mai multe atribuÞii decât putuse sã spere, lãsându-i pe mânã reprezentarea ºi relaÞiile cu autoritãÞile - sarcini de care s-a achitat cu brio. Ba, În virtutea vechilor reflexe de luptãtori ºi-a transformat poziÞia Într-o instanÞã din care n-a ezitat, oridecâteori a fost cazul, sã-i amendeze pe guvernanÞi sau sã le dea mici lecÞii. Asta nu l-a fãcut prea popular la Palatul Victoria ºi la FinanÞe, dar i-a Întãrit considerabil autoritatea În rândurile breslei. Dupã ºase ani de cooperare, Baltazar κi recâºtigã acum libertatea, apreciind cu luciditate situaÞia ºi perspectivele, recompensându-l pe succesorul sãu cu puteri complete, pentru rãbdãtoarea sa aºteptare de ºase ani.Zilele trecute Baltazar s-a despãrÞit de banca pe care a propulsat-o În rândul lumii. Cu regrete, dar, mai ales cu speranÞa cã lasã În urmã ceva: o bancã viabilã ºi performantã. 'Sacrificiul' personal meritã un astfel de premiu. Care nici mãcar nu e unul de consolare...