După ce buimăceala din primele minute ale anunţului punerii sub acuzare a fostului preşedinte s-a mai risipit, lucrurile şi situaţiile încep să se mai nuanţeze.Fără a mai încerca să răspundem la dubla întrebare pusă retoric de Adrian Năstase (de ce cercetarea dlui Iliescu revine acum, taman după ce acesta nu mai este preşedinte, în timp ce dosarul 'Flota' în care este implicat Băsescu se amână, probabil, până în 2009?) să încercăm să vedem care sunt consecinţele imediate ale acestui demers aparent pripit al procuraturii.În primul rând el reprezintă o veritabilă gură de oxigen pentru PSD, care înainte de asta se afla sub spectrul divizării şi al pierderilor colaterale ce puteau fi pricinuite de plecarea din partid, la supărare, a domnului Iliescu. Confruntat cu pericolul real al punerii sale sub acuzare şi chiar al trimiterii în judecată (ce mare lucru pentru procurori?) domnia sa are nevoie de spatele pe care poate să i-l asigure doar partidul. Ca simplu cetăţean şi demisionar ar fi incomparabil mai expus decât în calitatea pe care o are şi care poate transforma uşor cazul într-o vendetă sau într-o persecuţie politică. Aşadar, este de presupus că atât demisia sa din funcţia de lider al senatorilor PSD, cât şi din aceea de membru de partid se amână sine die. În plus, poate interveni şi o judecată la rece a situaţiei, urmată de oferte ceva mai inteligente şi mai adecvate din partea actualilor lideri care l-ar putea aşeza într-o poziţie care să nu contravină nici orgoliului său de fondator şi nici interesului de a fi în posesia unor pârghii de putere efectivă, nu doar simbolică. În acelaşi timp, PSD se poate prevala de valul de emoţie publică stârnit de această manevră în rândurile electoratului care continuă să-i rămână devotat fostului preşedinte. Opoziţia va avea, deci, argumente suplimentare să acuze prigoana declanşată împotriva membrilor săi de noua putere, prigoană căreia-i vor fi subsumate şi acţiunile în curs (intenţia de schimbare a preşedinţilor Camerelor) dar şi cele viitoare. Dacă aş fi un adept al scenariilor aş zice că o minte diabolică a pus la cale acest plan taman în momentul în care Puterea avea mai puţină nevoie de aşa ceva. Dar nu sunt.