Dupã ce buimãceala din primele minute ale anunþului punerii sub acuzare a fostului preºedinte s-a mai risipit, lucrurile ºi situaþiile încep sã se mai nuanþeze.Fãrã a mai încerca sã rãspundem la dubla întrebare pusã retoric de Adrian Nãstase (de ce cercetarea dlui Iliescu revine acum, taman dupã ce acesta nu mai este preºedinte, în timp ce dosarul 'Flota' în care este implicat Bãsescu se amânã, probabil, pânã în 2009?) sã încercãm sã vedem care sunt consecinþele imediate ale acestui demers aparent pripit al procuraturii.În primul rând el reprezintã o veritabilã gurã de oxigen pentru PSD, care înainte de asta se afla sub spectrul divizãrii ºi al pierderilor colaterale ce puteau fi pricinuite de plecarea din partid, la supãrare, a domnului Iliescu. Confruntat cu pericolul real al punerii sale sub acuzare ºi chiar al trimiterii în judecatã (ce mare lucru pentru procurori?) domnia sa are nevoie de spatele pe care poate sã i-l asigure doar partidul.
Ca simplu cetãþean ºi demisionar ar fi incomparabil mai expus decât în calitatea pe care o are ºi care poate transforma uºor cazul într-o vendetã sau într-o persecuþie politicã. Aºadar, este de presupus cã atât demisia sa din funcþia de lider al senatorilor PSD, cât ºi din aceea de membru de partid se amânã sine die. În plus, poate interveni ºi o judecatã la rece a situaþiei, urmatã de oferte ceva mai inteligente ºi mai adecvate din partea actualilor lideri care l-ar putea aºeza într-o poziþie care sã nu contravinã nici orgoliului sãu de fondator ºi nici interesului de a fi în posesia unor pârghii de putere efectivã, nu doar simbolicã. În acelaºi timp, PSD se poate prevala de valul de emoþie publicã stârnit de aceastã manevrã în rândurile electoratului care continuã sã-i rãmânã devotat fostului preºedinte.
Opoziþia va avea, deci, argumente suplimentare sã acuze prigoana declanºatã împotriva membrilor sãi de noua putere, prigoanã cãreia-i vor fi subsumate ºi acþiunile în curs (intenþia de schimbare a preºedinþilor Camerelor) dar ºi cele viitoare.
Dacã aº fi un adept al scenariilor aº zice cã o minte diabolicã a pus la cale acest plan taman în momentul în care Puterea avea mai puþinã nevoie de aºa ceva. Dar nu sunt.
|