După ce buimăceala din primele minute ale anunțului punerii sub acuzare a fostului președinte s-a mai risipit, lucrurile și situațiile încep să se mai nuanțeze.Fără a mai încerca să răspundem la dubla întrebare pusă retoric de Adrian Năstase (de ce cercetarea dlui Iliescu revine acum, taman după ce acesta nu mai este președinte, în timp ce dosarul 'Flota' în care este implicat Băsescu se amână, probabil, până în 2009?) să încercăm să vedem care sunt consecințele imediate ale acestui demers aparent pripit al procuraturii.În primul rând el reprezintă o veritabilă gură de oxigen pentru PSD, care înainte de asta se afla sub spectrul divizării și al pierderilor colaterale ce puteau fi pricinuite de plecarea din partid, la supărare, a domnului Iliescu. Confruntat cu pericolul real al punerii sale sub acuzare și chiar al trimiterii în judecată (ce mare lucru pentru procurori?) domnia sa are nevoie de spatele pe care poate să i-l asigure doar partidul.
Ca simplu cetățean și demisionar ar fi incomparabil mai expus decât în calitatea pe care o are și care poate transforma ușor cazul într-o vendetă sau într-o persecuție politică. Așadar, este de presupus că atât demisia sa din funcția de lider al senatorilor PSD, cât și din aceea de membru de partid se amână sine die. În plus, poate interveni și o judecată la rece a situației, urmată de oferte ceva mai inteligente și mai adecvate din partea actualilor lideri care l-ar putea așeza într-o poziție care să nu contravină nici orgoliului său de fondator și nici interesului de a fi în posesia unor pârghii de putere efectivă, nu doar simbolică. În același timp, PSD se poate prevala de valul de emoție publică stârnit de această manevră în rândurile electoratului care continuă să-i rămână devotat fostului președinte.
Opoziția va avea, deci, argumente suplimentare să acuze prigoana declanșată împotriva membrilor săi de noua putere, prigoană căreia-i vor fi subsumate și acțiunile în curs (intenția de schimbare a președinților Camerelor) dar și cele viitoare.
Dacă aș fi un adept al scenariilor aș zice că o minte diabolică a pus la cale acest plan taman în momentul în care Puterea avea mai puțină nevoie de așa ceva. Dar nu sunt.
|