Acest final de campionat ar putea să însemne – dacă există vreo voință, nu neapărat politică, de acest fel – spargerea buboiului de ilegalități care sufocă treptat acest sport popular.
CFR Cluj este prima echipă din provincie care câștigă campionatul, după 17 ani de supremație neîntreruptă a bucureștenilor. A grupurilor de interese din jurul acestor echipe. Chiar dacă succesul clujenilor nu a fost unul convingător – o campioană are nevoie de ceva mai multă coerență și stabilitate, lucru despre care nu se poate vorbi în condițiile în care ei au pierdut cu ușurință avansul de 11 puncte pe care-l aveau din tur. Iar modul în care au câștigat partida decisivă de miercuri a fost departe de a certifica o campioană... – el pune în evidență faptul că o performanță se poate construi, cu seriozitate, talent dar și cu bani, oriunde, nu doar în București.
Gruparea din Cluj și-a pregătit acest succes încă din urmă cu vreo 6-7 ani și a făcut-o pe principii mai sănătoase și mai corecte decât competitoarele sale (era, dealtfel, cât pe ce, să cadă victimă acestei corectitudini). S-a lucrat pe principiul unei societăți comerciale performante și faptul că s-au adus mulți jucători străini nu este un fapt negativ atâta timp cât piața fotbalului ignoră tot mai mult granițele naționale. Ba, dimpotrivă, prezența acestor jucători poate da un impuls talentelor locale și le poate ajuta să învețe mai mult despre sportul modern decât teoriile care se reușesc de obicei.
De cealaltă parte avem „modelul Steaua”. La 20 de ani de la cel mai mare succes fotbalistic românesc, datorat unei generații de jucători de excepție, clubul fost militar înfruntă un moment dur care poate duce la dezagregarea echipei. Încăpută pe mâna unui spirit totalitar, care confundă banii cu competența, Steaua este echipa pe care s-au făcut cele mai variate și mai dubioase experimente. Ajutată să câștige în campionat de „premiile” patronului, s-a lovit de realitatea dură a valorii continentale în competițiie europene, de unde se întoarce, de câțiva ani buni, cu coada între picioare. Sistemul educativ „Becali”, combinat cu veșnicele aranjamente pe sub masă au făcut să dispară de aici nu doar spiritul de echipă ci și noțiunile elementare de sportivitate. Banul a devenit ținta supremă și, pentru a-l obține, lecția este că nu trebuie să te dai în lături de la nimic.
Episodul cu tentativa de „premiere” a universitarilor din Cluj poate să deschidă o veritabilă Cutie a Pandorei, lucru mai mult decât benefic dacă din el va rezulta o curățire a fotbalului de cei care îl parazitează și îl compromit, transformând un sport iubit într-un bâlci detestabil. Așa încât „arbitrajul” DNA devine o cerință a sănătății viitoare a fotbalului.