Nu e prima dată când se întâmplă.  Ba, chiar, tinde să devină o metodă care ascunde în spatele transparenţei afişate, o maximă opacitate oportunistă.  Iată ultimul caz: vine dl Encuţescu, secretar de stat la Apărare şi ne dă două veşti: una bună, pentru cei care nu prea le au cu milităria - dacă nu vor să facă armata nu o vor mai face.  Şi una proastă: ca să nu facă armata vor trebui să plătească o taxă, pe care dl Encuţescu a evaluat-o pe la vreo 4000 de Euro.  Cum a făcut calculul, ce-a luat în consideraţie şi cum i-au ieşit taman 4000, doar dânsul ştie.  După primul şoc, al bucuriei, a urmat şocul tristeţii financiare şi lumea a sărit în capul ministerului, precum ţăranii din poezia lui Topârceanu, în capul agentului sanitar: da' de ce să dăm cu var?  De ce să plătim?  De ce să plătim atâta?  Şi de unde să luăm banii? Celor care ar fi fost în stare să dea şpagă de două ori pe atâta pe la comisiile medicale ca să-şi salveze odraslele de povara uniformei, au tresărit cu avânt civic: e imoral ce vrea să facă ministrul!  Să ne bage mâna în buzunar! Văzând agitaţia care, preluată pe aripile ziarelor tindea să devină incandescentă, a intrat în luptă însuşi ministrul forţelor armate, dl Paşcu, cu un plan de retragere  în ordine bine alcătuit de statul său major: Staţi puţin! - a rostit dânsul.  Puţintică răbdare, că lucrurile nu stau chiar cum credeţi dvs. (şi cum a zis dl Encuţescu).  Că noi s-ar putea să nici nu băgăm la aprobare chestia asta. O retragem pur şi simplu.  Că nu bieţii băieţi au interesul să nu facă armata.  Interesul e al nostru, să reducem efectivele.  Şi atunci normal că nu e nevoie să se plătească.  În avântul pledoariei, ministrul părea apt să arunce în câmpul de luptă o grenadă: poate că noi ar trebui să-i plătim pe cei care nu fac armata!  Dar a rezistat, că şi-aşa bugetul e vai de el. Bref.  Tehnica e următoarea: se aruncă în faţă un secretar de stat cu o idee mai mult sau mai puţin năstruşnică.  O înghite presa - e bună înghiţită. N-o înghite?  Vine ministrul şi o dă la întors. Nu ştiu cât la sută din situaţiile de acest fel au fost bâlbe curate, şi câte diversiuni şmecheriste.  Şi-ntr-un caz şi-n altul, de suferit are Executivul, în care cetăţeanul vede o instituţie nesigură pe ea, nehotărâtă şi schimbătoare după cum bate vântul.