Decizia Curţii Supreme de Justiţie referitoare la anularea hotărârilor judecătoreşti de restituire a caselor naţionalizate marchează o nouă etapă în escaladarea acestei chestiuni devenite cronice. Situaţia caselor naţionalizate si a chiriaşilor aflaţi în ele a ajuns, după cinci ani de tergiversări, una dintre cele mai explozive probleme sociale ale momentului. Peste un milion de astfel de locatari, pe care legislatorii i-au ocolit cu grijă până în acest moment, s-au aflat în permanenţă cu o sabie a lui Damocles deasupra capului, reprezentată de posibilitatea ca foştii proprietari să-şi recapete casele prin soluţii individuale, ajutaţi de suspecta pasivitate a celor îndrituiţi să apere interesele statului ca proprietar de drept. Unul câte unul, numeroşi chiriaşi au fost deja aruncaţi în stradă. Alţii aşteaptă să le bată portărelul la uşă, pentru că legea e lege. Hotărârea CSJ, cam tardivă, încurcă şi mai mult lucrurile, adăugând o nouă complicaţie la dosarul, şi aşa voluminos, al problemei. Dacă Parlamentul s-ar fi hotărât să abordeze frontal această problemă, multe situaţii delicate ar fi putut fi evitate.

Parlamentul, însă, nu se grăbeşte. Nu se grăbeşte, pentru că situaţia chiriaşilor, drama lor, incertitudinea în care trăiesc sunt considrate o importantă carte electorală. Aşa că să nu vă miraţi dacă textul legii va fi împins, uşor-uşor, către ajunul alegerilor din '96.