Pe la începutul anilor '70, situaþia din învãþãmântul românesc ajunsese aproape de faza în care se aflã astãzi. Mita - la nivelul epocii, pilele ºi intervenþiile ajunseserã sã avarieze grav un proces caracterizat, în linii mari, prin seriozitate ºi calitate. Competiþia tot mai acerbã - accesul spre fazele superioare a învãþãmântului devenise o condiþie de supravieþuire la nivelul de 'decizie' al societãþii - pusese în joc toate mijloacele incorecte - de la trusturile de meditaþii pânã la traficul de subiecte. Fetiºul diplomei fãcuse din examenele de admitere veritabile licitaþii la care succesul aparþinea celor capabili sã pluseze în cartuºe de Kent ºi sticle de whysky - ca o mãsurã de prevedere, 'foloasele necuvenite' fiind mai blând pedepsite decât mita în bani, iar cu banii oricum nu prea aveai ce sã faci pe vremea aceia. Semnalele devenind îngrijorãtoare, Ceauºescu a decis ca examenele sã intre pe mâna Securitãþii, care ºi-a concentrat o parte din atenþie asupra acestui sector. Rezultatele n-au fost de neglijat. Vreme de mai bine de un deceniu, examenele n-au mai fost fraudate, de fricã, dupã metoda clasicã. S-a gãsit însã o portiþã prin care sã se strecoare odraslele oligarhiei de partid ºi de stat ºi atunci când a fost nevoie s-a dat o reglementare potrivit cãreia cei cu note mari în liceu puteau sã intre fãrã examen în facultate. Mãsura a fost revocatã dupã ce principalele ºarje de odrasle au trecut acest hop.Înlãturarea odioasei instituþii a dat la o parte ºi barierele din calea manipulãrii, transformând orice competiþie din învãþãmânt într-o sursã aproape continuã de beneficii pentru slujitori ai sistemului lipsiþi de dontologie. Ministrul Hãrdãu are dreptate când spune cã de vinã sunt, într-o mare mãsurã, pãrinþii, care forþeazã nota din dorinþa de a asigura un traiect cât mai uºor copiilor lor. Dar ministrul nu ia în consideraþie faptul cã sistemul este cel care genereazã un asemenea tip de competiþie. Practic, de 16 ani, la fiecare examen s-a încetãþenit o bursã, cu tarife clare. Tot de atunci, înfloresc trusturile de meditaþii ale profesorilor care fac parte din colectivele care redacteazã întrebãrile ºi subiectele de la teste. Anumite faze ale examenului s-au instituþionalizat pur ºi simplu, cum ar fi chetele pentru sensibilizarea comisiilor de examene sau 'atenþiile' care îi au ca destinatari pe profesorii examinatori.Cred cã, la fel ca ºi în sistemul de sãnãtate, o investigaþie care ar avea ca obiect banii negri care se vehiculeazã în învãþãmânt ar ajunge la concluzii care i-ar pune pe gânduri pe gestionarii bugetului. Se va putea constata cã sumele vehiculate depãºesc simþitor bugetul pe care-l acordã statul, fãrã a fi impozitate ºi dezechilibrând în mod evident întregul sistem.Ce e de fãcut? Dupã scandalurile de la Capacitate ºi de la BAC, va urma, mai mult ca sigur, cel de la Admitere. Guvernul trebuie sã facã ceva ºi acest ceva nu se poate rezuma, ca pânã acum, la schimbarea ministrului. Nu 'paturile' trebuie scoase din instituþiile ale cãror 'pensionare' practicã cele mai vechi meserii din lume...