În materie de politică externă, Traian Băsescu a exprimat două idei mari şi late: interesul României pentru zona Mării Negre ca zonă de stabilitate şi necesitatea unei axe care să unească Bucureştii cu capitalele Marii Britanii şi Statele Unite. Dacă povestea cu Marea Neagră nu e nici nouă şi nici surprinzătoare, dacă avem în vedere formaţiunea preşedintelui şi antecedentele istorice ale spaţiului carpato-danubian, care a avut de-a lungul vremii un singur vecin-prieten (e vorba, bineînţeles despre Marea Neagră), chestia cu axa a stârnit uimire şi nedumeriri. Cum a ajuns Traian Băsescu la o asemenea soluţie rămâne un mister, mai ales că e greu de crezut că ea putea veni din partea consilierului său de politică externă, apărut pe firmamentul Cotrocenilor la o bună bucată de timp după lansarea conceptului, în campania electorală, şi nici nu sunt nici semne preşedintele că ar dori să aducă desluşiri legate de evoluţia conceptului. Cert este că dacă o asemenea variantă de alianţe privilegiate ar fi apărut înainte ca România să se angajeze în cursa pentru Uniunea Europeană, era altceva. Atunci s-ar fi putut cântări mai exact şansele unei neutralităţi în spaţiul european - unde ne-am fi putut lua de mână cu Elveţia - în condiţiile unui angajament total faţă de americani şi, prin ricoşeu, faţă de englezi. Atâta timp, însă, cât preşedintele nu explică conţinutul şi semnificaţiile unei asemenea alianţe care, deocamdată, pare să reprezinte un simplu deziderat românesc, atâta timp cât nici americani şi nici englezii nu au vreun motiv palpabil să ne scoată din formaţie, este destul de greu să ne imaginăm cum ar lucra ea şi cu ce foloase. Este, însă, mai uşor, să intuim iritarea pe care le-ar putea-o provoca europenilor, dacă ar lua-o în serios şi dacă ar considera-o un soi de trădare sau de joc dublu faţă de angajamentul nostru comunitar.Aflat la Washington, faţă-n faţă cu Bush, în Biroul Oval, Traian Băsescu are prilejul să ia pulsul omologului său şi să-i afle, eventual, disponibilitatea de asimila şi pune în practică ideile altcuiva. Până atunci, axa Bucureşti - Londra - Washington rămâne un soi de calambur, dacă în locul capitalelor punem iniţialele celor trei lideri: Bush - Blair, şi cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă, Băsescu....