Se tot discutã, de vreo zece ani încoace, despre rolul ºi rostul avocaþilor, al juriºtilor în general, în mecanismul legislativ. Ce trebuie sã facã avocaþii care ajung în Parlament? Sã-ºi încuie birourile ºi sã renunþe la clientelã? N-a fãcut-o nimeni, pânã acum. În general, se considerã cã juriºtii sunt cei mai potriviþi pentru postura de parlamentar: cine sã facã legi, dacã nu juriºtii? Or, Parlamentul este, în ultimã instanþã, o fabricã de legi. Sunt buni ºi ingineri, ºi profesori, ºi medici, dar greul cade, trebuie sã cadã pe umerii juriºtilor. La ritmul în care lucreazã parlamentul ºi, faþã de enorma cantitate de proiecte legislative care-ºi aºteaptã rândul pentru a fi dezbãtute, avocaþii de acolo n-ar trebui sã aibã timp nici sã respire. Or ei au. Trebuie sã aibã. Pentru cã au procese importante pe roluri. Marii evazioniºti, marii þepari, marii miliardari de carton au ºi ei dreptul la apãrare. ªi cine sã-i apere mai bine decât avocaþii cu trese de parlamentari? Cei despre care judecãtorii ºi procurorii ºtiu cã pot deveni mâine-poimâine miniºtrii ai justiþiei, sau sunt membri ai comisiilor care îi pot ajuta sã urce spre instanþele superioare? Aºa încât reiese cã parlamentarii-avocaþi nu sunt doar o realitate, ci chiar un rãu necesar. Pentru ei ºi pentru societate. Ideea cã ar trebui ca pe timpul mandatului sã înceteze a profesa este cel puþin nãstruºnicã: atunci pentru ce s-ar mai face parlamentari? Sã stea în aulã, sã citeascã presa ºi sã ridice mâna? ªi toate astea pentru o leafã de parlamentar, plus diurna de deplasare "în teritoriu"? Sã fim serioºi! Dacã proiectul deputatului Szekely Ervin - ca parlamentarii sã nu mai poatã sã-ºi execute profesia, pe motiv cã ºi-ar putea folosi statutul pentru a influenþa cercetãrile sau deciziile instanþelor - ar fi adoptat (prin absurd!) vom asista la un exod. Parlamentul se va goli ºi vor rãmâne sã dezbatã legi inginerii ºi cântãreþii de folclor. Discuþia este inutilã, atâta timp cât orice neavizat ºtie cã un avocat vrea sã devinã parlamentar doar pentru a-ºi spori tarifele ºi clientela. Cum vi s-ar pãrea un Iorgovan - simplu parlamentar, fãrã procese ºi fãrã clienþi faimoºi? Nu-i aºa cã n-ar avea haz ca ales al naþiei?