Aproape de neconceput, cu câteva luni în urmã, când preºedintele Bãsescu încerca sã forþeze alegerile anticipate, solicitând demisia strategicã a premierului, în urma ''afrontului'' Curþii Constituþionale care avusese tupeul sã corijeze câteva puncte din sacrosanctul pachet legislativ pe care Executivul decisese sã ºi-l asume prin rãspunderea guvernamentalã, situaþia în care se aflã acum dl Bãsescu. Este greu de estimat care ar fi fost cursul evenimentelor dacã Tãriceanu ar fi dat curs deciziei sale irevocabile de a demisiona ºi nu s-ar fi lãsat convins de ''cercurile de interese'' sã n-o facã. Dealtfel istoria nici nu opereazã cu asemenea variante, valabil ºi analizabil fiind doar ceea ce se întâmplã de fapt. Cert este cã acum situaþia este cu totul alta. Nu numai cã problema unor alegeri anticipate nu se mai pune din partea aceloraºi forþe politice care o doreau atunci, dar lucrurile au ajuns în faza în care disensiunile din Alianþã, dintre partenerii majoritari fac ca guvernarea sã fie pe muchie de cuþit. Unul dintre motive îl constituie faptul cã în mod evident Traian Bãsescu nu mai dominã Coaliþia. Aria sa de influenþã se restrânge treptat la propriul sãu partid ºi nici aici lucrurile nu stau prea grozav deoarece se ivesc tot mai des situaþii în care Partidul Democrat îºi nuanþeazã opinia (vezi disputa legatã de autostrada Transilvania). De aici ºi pânã la arãtarea pisicii sub forma avertismentului lansat la finele sãptãmânii trecute de Orban, cã liberalii ar trebui sã se gândeascã la un candidat propriu în urmãtoarele alegeri, n-a mai fost decât un pas. Intrã aproape în tradiþia alianþelor de dreapta ca, mai devreme sau mai târziu, liberalii sã-l lase din braþe pe preºedinte. A fãcut-o Stoica, în 2000, mai târziu decât Orban acum. Efectul însã s-ar putea sã fie acelaºi. Pentru prima datã în acest mandat pe care l-a abordat aproape cu puteri depline, Traian Bãsescu începe sã vadã care sunt limitele prerogativelor sale. ªtie - ºi o ºtie ºi Tãriceanu - cã nu-l poate demite pe premier decât cu preþul unei profunde crize de pe urma cãreiea întreaga Alianþã s-ar putea întoarce în Opoziþie. Mai ºtie ºi cã partidul sãu Democrat nu este suficient de puternic ca sã-l poatã susþine fãrã a apela la ''soluþii imorale''. ªi cã pe zi ce trece, rãmâne tot mai singur în demersurile sale ce par sã construiascã o nouã opoziþie. Bãsescu pãstreazã, încã, suportul popular. Întrebarea care se pune este însã: pentru cât timp? Anunþul liberal este un serios avertisment faþã de tentativele sale tot mai clare de a lua lucrurile pe cont propriu. Uitând aproape cã la putere l-a adus, totuºi, o alianþã. |