Ultima tresărire a acestei ierni relativ blânde, fără prea multă zăpadă şi doar cu câteva pusee de ger, s-a dovedit aproape fatală pentru primul oraş al ţării. Bucureştiul a fost, de ieri imediat după prânz, paralizat pur şi simplu de zăpadă şi de viscol. Testul cel mai dur l-a reprezentat circulaţia. Principalele artere, dar şi artere secundare, au fost parcurse în mers de melc, intersecţiile dovedindu-se a fi veritabile capcane din care cu greu se putea ieşi. Traversarea oraşului pe axele principale a luat până la 5-6 ore celor care s-au încumetat să spere că pot ajunge la capătul călătoriei. Haosul a fost amplificat de o reglementare rutieră precară şi de indisciplina devenită cronică a şoferilor. Într-un oraş în care şi aşa circulaţia se desfăşoară tot mai anevoios, în condiţiile în care vreme de aproape 20 de ani nu s-a mai făcut nimic pentru fluidizarea şi optimizare, în care nu s-a construit nici un pasaj sau vreo cale de legătură suplimentară şi în care proiectele pentru care au existat finanţări au fost suspendate de dispute politice sterile şi păguboase, prima zăpadă mai serioasă a arătat limpede care este realitatea: un oraş nefuncţional, dereglementat, lăsat pradă neglijenţei şi indisciplinei rutiere. Dincolo de faptul că şi în această iarnă s-au cheltuit sume enorme pentru a asigura intervenţia, că firmele agreate de primărie şi-au căptuşit buzunarele cu miliardele contribuabililor, fără a face mare lucru în acest sens, rămâne ideea că indiferent de natura perturbaţiilor meteo-ninsori, inundaţii, viscole sau doar secetă - oraşul rămâne o pradă sigură în faţa stihiilor. De peste 16 ani, cei care s-au perindat pe la cârmele administraţiei n-au făcut altceva decât să acuze 'greaua moştenire' a precedenţilor şi faptul că sunt victime ale unor forţe obscure care nu le permit să performeze. Nici pleiada de provizorii, de până la alegerile locale din '92, dar nici Halaicu, Ciorbea, Lis sau Băsescu n-au reuşit să-şi lege numele de ceva concret, făcut în favoarea colectivităţii. Practic, nu ştii pe ce s-au cheltuit banii alocaţi, pentru că utilităţile continuă să fie nefuncţionale, că străzile reparate se strică iremediabil după primul îngheţ, că locurile de parcare lipsind cu desăvârşire determină blocaje în lanţ şi fac mari porţiuni de carosabil impracticabile. Poate pentru bordurile schimbate din doi în doi ani pe artere necirculate sau în trotuare de lux amenajate pe unde circulă doi pietoni pe zi. Întâmplările din ajunul mărţişorului ar trebui să reprezinte cel mai serios semnal de alarmă şi să determine din partea administraţiei un efort de concentrare care să conducă spre demararea măsurilor de fond care să salveze oraşul de la o previzibilă sufocare.