Traian Bãsescu ne-a dat premierul pe care ni l-a promis. Scenariul pe care l-a fãcut cunoscut cu suficient timp înainte pentru ca „adversarii” sã-ºi poatã lua mãsurile de prevedere curge ca la carte.
Ce nu curge ca la carte sunt posibilele reacþii.
Pare sã se fi instalat deja o antantã cordialã ºi numãrul nemulþumiþilor a scãzut considerabil odatã cu anunþul logodnei dintre cele douã partide majoritare.
Practic, se rãstoarnã situaþia care a dominat scena pânã acum: cei care au fost în opoziþie – mai mult sau mai puþin, mai pe faþã sau mai pe ascuns – trec la putere (am o bãnuialã cã singura excepþie va fi în cazul udemeriºtilor, care au pierdut sensul noþiunii) iar cei care au exercitat puterea – recte liberalii – trec în opoziþie.
Clasic ºi democratic în acelaºi timp.
Vorbim de mecanism, nu de sentimente.
Cã la sentimente situaþia e dramaticã.
Tãriceanu ºi compania au abandonat poziþia demnã, de cocoº care nu concepe sã lase altcuiva supremaþia asupra ogrãzii cu gãini, lãsând sã se înþeleagã cã nu aºteaptã decât un semn din partea unuia sau altuia pentru a sãri în barca lor ºi a-l arunca peste bord pe partenerul de prisos.
Dulce ca mierea e bugetul patriei ºi odatã ce te-ai învãþat cu el riºti sã rãmâi cu gustul amar al absenþei sale.
Aceeaºi dramã o trãiesc ºi udemeriºtii: aflaþi de 12 ani la masa ospãþului guvernamental, nu le vine sã creadã cã pot fi lãsaþi fãrã scãunelul cu care se obiºnuiserã.
Scâncesc pe lângã Cotroceni ºi sunt în stare sã arunce cele mai grave acuzaþii: vezi bine, nu ei sunt lãsaþi pe dinafarã, ci întreaga naþie maghiarã, de care românii, odatã ce ºi-au vãzut sacii în cãruþa europeanã, nu mai au nevoie.
În cazul UDMR-ului lucrurile sunt ceva mai grave decât la liberali.
Aceºtia din urmã îºi pot permite sã se mai odihneascã vreo patru ani în opoziþie, cu ce-au acumulat în cei patru de guvernare.
Pentru UDMR este în joc chiar existenþa partidului.
Interesele guvernãrii au þinut laolaltã tendinþele centrifuge din sânul Uniunii.
De aceea UCM-ul n-a reuºit sã obþinã mai mult.
Dar, ieºirea de la guvernare, combinatã cu dispariþia de pe scenã a PRM-ului (care era prima raþiune de acþiune a sa) riscã sã arunce lucrurile în haosul dezintegrãrii.
Cât despre PSD, nu cine ºtie ce promisiuni naþionaliste îi îndeamnã pe social-democraþi sã-i refuze.
La urma urmei, în culise oamenii lor se înþeleg doarte bine.
Lui Geoanã ºi echipei sale le e teamã cã PD-L – ul s-ar putea servi de procentele maghiare ºi de niscai achiziþii ilicite de parlamentari pentru a încerca sã guverneze fãrã ei, dacã lucrurile nu vor merge chiar unse.
Avem premier, deci.
Tot ãla de care ne temeam.
Aºteptãm sã iasã ºi guvernul bicolor, care se va lua la trântã cu criza.
O sarcinã extrem de grea, care necesitã un executiv de profesioniºti pe care nu sunt sigur cã-i avem. Avem însã, ca de obicei, speranþe.
Probabil cã la fel speram ºi de la precedentul Executiv, instalat de Crãciunul din 2004, ºi care ne-a produs dezamãgiri cu carul...
|
| Accesari:
3177
|
Adauga o opinie