...nu este de neglijat. Avem, pânã în 2007, un rãgaz teoretic pentru ca, pregãtindu-ne sã trecem testul aquis-urilor, putem sã utilizãm avantajul de a nu fi membri dezvoltând o serie de activitãþi la care ceilalþi vor fi nevoiþi sã renunþe, pentru a se încadra rigorilor europene. Un exemplu, pe care mi-l dãdea un amic din vestul þãrii: odatã cu admiterea sa în Uniune, Ungaria va fi nevoitã sã renunþe la producþia ºi exportul de 'pate de fois gras' - ficatul de gâscã atât de preþuit de gurmanzii de pretutindeni! Motivul: Europa nu este de acord cu 'îndoparea' gâºtelor, considerând-o o manifestare de cruzime faþã de animale. Greu de spus cu precizie dacã e aºa sau nu (oamenii se îndoapã de bunãvoie, atingând rezultate comparabile, dar fãrã finalitatea practicã cunoscutã). Cert este cã am putea trasfera din Ungaria, la preþuri mai mult decât avantajoase, instalaþiile ºi tehnologia de prelucrare a acestui produs, preluând totodatã ºi clientela lor. Nu este nici cinic, nici incorect: este doar o modalitate de a ne adapta la o realitate în continuã miºcare. Nenumãrate alte oportunitãþi de acest fel se manifestã în domenii diverse. Depinde doar de noi sã reacþionãm în mod corespunzãtor. Cu atât mai mult cu cât - deºi nu vreau sã cobesc - ºansa noastrã de a intra în Uniune în 2007 este foarte micã. Infimã, poate. Mai realist mi se pare - pentru starea de lucruri prezentã - orizontul unui 2010. Nu va trebui sã facem, într-o asemenea eventualitate, o tragedie din ratarea acestui moment. Mai degrabã va trebui sã lucrãm cu atenþie ºi conºtiinciozitate la un program complex ale cãrui etape ºi clauze nu pot fi în nici un caz ºterse sau sãrite. Nepierzând, în acelaºi timp, din vedere nimic din ceea ce putem realiza în plus, profitând de condiþiile favorabile ce pot sã decurgã din acest dezavantaj. |