...nu este de neglijat.  Avem, până în 2007, un răgaz teoretic pentru ca, pregătindu-ne să trecem testul aquis-urilor, putem să utilizăm avantajul de a nu fi membri dezvoltând o serie de activităţi la care ceilalţi vor fi nevoiţi să renunţe, pentru a se încadra rigorilor europene.  Un exemplu, pe care mi-l dădea un amic din vestul ţării: odată cu admiterea sa în Uniune, Ungaria va fi nevoită să renunţe la producţia şi exportul de 'pate de fois gras' - ficatul de gâscă atât de preţuit de gurmanzii de pretutindeni!  Motivul: Europa nu este de acord cu 'îndoparea' gâştelor, considerând-o o manifestare de cruzime faţă de animale.  Greu de spus cu precizie dacă e aşa sau nu (oamenii se îndoapă de bunăvoie, atingând rezultate comparabile, dar fără finalitatea practică cunoscută).  Cert este că am putea trasfera din Ungaria, la preţuri mai mult decât avantajoase, instalaţiile şi tehnologia de prelucrare a acestui produs, preluând totodată şi clientela lor.  Nu este nici cinic, nici incorect: este doar o modalitate de a ne adapta la o realitate în continuă mişcare. Nenumărate alte oportunităţi de acest fel se manifestă în domenii diverse.  Depinde doar de noi să reacţionăm în mod corespunzător.  Cu atât mai mult cu cât - deşi nu vreau să cobesc - şansa noastră de a intra în Uniune în 2007 este foarte mică. Infimă, poate.  Mai realist mi se pare - pentru starea de lucruri prezentă - orizontul unui 2010.  Nu va trebui să facem, într-o asemenea eventualitate, o tragedie din ratarea acestui moment.  Mai degrabă va trebui să lucrăm cu atenţie şi conştiinciozitate la un program complex ale cărui etape şi clauze nu pot fi în nici un caz şterse sau sărite.  Nepierzând, în acelaşi timp, din vedere nimic din ceea ce putem realiza în plus, profitând de condiţiile favorabile ce pot să decurgă din acest dezavantaj.