Ce-au fãcut, vreme de un an, Guvernele Boc, atâtea câte au fost (dupã majoritatea observatorilor, trei)?
ÃŽn primul rând, s-a cãutat o formulã de concubinaj între nucleul pedelist ºi jumãtatea pesedistã. Guvernul Boc 1 a fost, practic, compus din douã mini-guverne: unul „tehnic”, aparþinând PDL, ºi unul „social”, livrat de PSD. ÃŽn timp ce primul a cãutat cele mai bune metode de sifonare a fondurilor publice pentru asigurarea bugetelor „negre”, de campanie, al doilea s-a concentrat asupra formulelor organizatorice de influenþare a votului, de unde ºi opþiunea iniþialã, neaºteptatã, pentru Interne, în detrimentul Finanþelor sau Transporturilor, cum mulþi au crezut cã era firesc. Internele, însã, s-au dovedit a fi un minister otrãvit. I-au cãzut victime, pe rând, Oprea, Dragnea ºi Nica, ultimul dupã ce apucase sã schiþeze mecanismele prin care urmaºul sãu intempestiv a asigurat funcþionarea nenumãratelor „secþii speciale”, de unde s-a extras plusvaloarea necesarã alegerii preºedintelui.
Dintre mãsurile economice de contracarare a crizei rãmân douã mai rãsãrite. Prima este „Prima casã” – ceva de genul „mult zgomot pentru nimic”. Un proiect care a angrenat eforturi disproporþionate pentru rezultate derizorii. „Prima casã” n-a stimulat în niciun fel construcþia de case noi. A doua este ideea nefericitã a impozitului forfetar. Propus iniþial de PSD, într-o formulã care avea o oarecare logicã, a intrat în vigoare modificat, ca un mijloc de revigorare a IMM-urilor. Datoritã lui, peste 100.000 de mici întreprinderi au sucombat, ºi odatã cu ele ºi taxele pe care le mai plãteau pentru salarii sau alte operaþiuni. „Impozitul forfetar” a marcat falimentul total al politicii economice de stimulare a mediului de afaceri, faliment confirmat de dispariþia entitãþii dedicate – Ministerul pentru IMM-uri – din formulele de guvern ulterioare.
Dar cea mai importantã realizare a Guvernului Boc 2 rãmâne aceea de a se fi înscris pe rãbojul istoriei ca primul guvern demis de Parlament, cu acte în regulã, datoritã incapacitãþii sale totale de a face faþã provocãrilor cu care a fost confruntat. ªi ar mai fi ceva: acelaºi cabinet s-a confruntat ºi cu douã anchete parlamentare asupra a doi membri ai sãi (Ridzi ºi Udrea) suspectaþi de manipularea oneroasã a fondurilor ministerelor respective.
Despre Guvernele Boc 2 ºi 3 nu s-ar putea spune mare lucru: au fost, de fapt, guvernele Boc 1, fãrã pesediºti ºi fãrã Boc. Douã guverne în care miniºtrii interimari, cãlare pe câte douã ministere, au profitat de confuzia generalã ºi de atmosfera încãrcatã a campaniei electorale prezidenþiale pentru a desãvârºi procesele de sifonare a bugetelor pe anul în curs.
Dar, vorba aceea: despre morþi numai de bine. Trãiascã Guvernul Boc 4!