ÃŽmi amintesc faptul cã, la debutul campaniei electorale din 1996, la prima emisiune pregãtitoare a „Turneului Candidaþilor" pe care am realizat-o la Antena 1, am avut surpriza sã remarc un personaj al scenei politice care pânã atunci îmi scãpase. La întâlnirea cu ºefii de campanie electoralã a celor douã forþe reprezentative ale momentului - PDSR ºi CDR -, aceasta din urmã a fost reprezentatã de domnul Remus Opriº. Nu-l întâlnisem pânã atunci în nici una dintre peregrinãrile mele gazetãreºti. Nu vreau sã spun cã, dacã eu nu l-am remarcat, dânsul n-ar fi existat. Vreau doar sã spun cã prestaþia sa din acea întâlnire - calmã, precisã, hotãrâtã, necruþãtor de „la obiect" - m-a fãcut sã regret cã formaþiunea cãreia-i aparþine nu-l distribuise mai des în astfel de roluri. Am fost convins cã viitorul îi rezerva o partiturã pe mãsurã - ºi lucru- rile chiar pãruserã sã o ia pe acest fãgaº. Dupã o campanie electoralã încununatã de succes, dl Opriº a poposit la unul dintre pupitrele-cheie ale noii administraþii: Secretariatul General al Guvernului, instituþie din care Viorel Hrebenciuc fãcuse un fel de placã-turnatã a Executivului. Un an de zile, cât a stat acolo, dl Opriº n-a reuºit decât sã facã uitat debutul sãu promiþãtor pe prima scenã a politicii. Dupã ce a pãrãsit postul, prin „impulsul" dat de noul premier, a contribuit hotãrâtor la sãparea unei tranºee periculoase între „conservatori" ºi „reformiºti". Acum, în plinã crizã, el este cel care reuºeºte sã toarne, sistematic, gaz peste foc.
Ultima sa declaraþie, privitoare la mediocritatea premierului, mã face sã mã întreb care este obiectivul dlui Opriº ºi al „partidei" pe care o reprezintã: lupta contra Puterii? Care Putere? A cui? Mai mult, dacã e vorba de mediocritate, sã extindem puþin aria ºi vom constata cã avem un premier mediocru, reprezentând un guvern mediocru, propus de o formaþiune politicã mediocrã, în cadrul cãreia dl Opriº este departe de a face figurã de stea strãlucitoare.