La sfârºitul sãptãmânii trecute, Librãria 'Mihail Sadoveanu' a fost gazda unei lansãri de carte: volumul 'Elite Rome', semnat de Mircea Bunea ºi Dana Lascu ºi publicat În Editura 'Balcanii ºi Europa'. O carte necesarã - mi-am permis sã susÞin, la lansare - care restituie zona de demnitate necesarã unei etnii marcate de gena culturii ºi a cãrei prezenÞã În istoria noastrã comunã nu poate fi În nici un fel omisã sau diminuatã. Caracterul relativ festiv al manifestãrii a fost 'desfiinÞat' din câteva vorbe de cãtre Johny Rãducanu, marele interpret de jazz pe care apropiaÞii Îl cunosc ca pe un monument de modestie ºi bun simÞ. Ilustrul muzician s-a declarat mai Întâi nedumerit de puÞinãtatea reprezentanÞilor etniei cãreia-i era dedicatã cartea. Dupã care ºi-a transformat, cu farmec, speech-ul, Într-o degresiune pe tema condiÞiei uneori tragice, alteori comice a Þiganilor din România ºi a modului În care sunt receptaÞi ei prin alte locuri. 'AveÞi noroc, voi, majoritarii, cã Þiganii nu sunt ºcoliÞi, cãci altfel aÞi fi avut acum motive de reflecÞie serioasã asupra 'oboselii' de care daÞi dovadã, În faÞa sprintenelii mentale a Þiganilor. 'Ciordeala' este o trãsãturã conjuncturalã. Am vizitat În Anglia o comunitate În care au fost adunaÞi Þiganii: li s-au fãcut case, li s-au dat copiii la ºcoalã, iar ei au fost ajutaÞi sã facã demonstraÞii de mãiestrie, ca meºteºugari. I-am Întrebat: da voi cu ciordeala pe aici cum staÞi? Pãi, de ce sã ciordim dacã ãºtia ne dau de toate?! Mica ºezãtoare În care s-a transformat lansarea de carte a continuat cu câteva pilde din lumea pitoreascã, de dupã rãzboi, a ºuÞilor. Unul i s-a plâns odatã: 'au venit românii peste noi sã-i ÎnvãÞãm sã fure. Dar n-au fineÞe ºi mãsurã. Noi, când buzunãrim vreun Þãran, dacã are doi poli În buzunare, Îi luãm unul ºi pe celãlalt i-l lãsãm. Nu putem sã-i luãm tot, cã ne vede Dumnezeu! Dar cu ãºtia, cu românii, e de speriat! Iau tot ºi-i mai dau omului ºi-n cap! Ce zici cã unii dintre ei, pe care-i ºtiu de când au dat prima loviturã, au ajuns acum mari mahãri. Miniºtri chiar. ªi furã la fel de fãrã fineÞe. útia spurcã meseria!' Lui Johnny Rãducanu i s-a alãturat, pe acelaºi palier meditativ, Mãdãlin Voicu. Pentru muzicianul dedat la politicã, spectacolul pe care-l oferã 'breasla' aleºilor pare desprins din Buda-Deleanu. 'Vã puteÞi imagina Þigãnie mai mare decât aceea care are loc cotidian, sub ochii noºtri?' ªi pentru Voicu, 'ciordeala' a devenit apanajul majoritãÞii, a aceluia pentru care banul public este, practic, fãrã stãpân, ºi pe care ei se simt datori sã-l 'ocroteascã'. De parcã ar fi minoritar...