Parlamentul României este un teatru cu 50 de vedete și vreo 450 de figuranți. Doar primii se bucură de notorietatea și privilegiile pe care le oferă mediatizarea.Aceștia sunt, de regulă, cei din conducerea Camerelor și a Comisiilor, oameni cu funcții înalte în partidele pe care le reprezintă și vreo câțiva parlamentari simpli, dar care reușesc să dea bine pe ecranele televizoarelor, ceea ce îi transformă într-un fel de vedete ale showbiz-ului național. După patru tururi de scrutin este tot mai evident că onoarea de a face parte dintre aleșii nației se plătește uneori scump, prin ruperea de rosturi și de profesie, sau prin incapacitatea celor în cauză de a face față rigorilor meseriei de parlamentar. Competiția acerbă pentru un loc eligibil pe liste începe să se potolească și sunt semne că, deja, o parte dintre cei care au populat în ultimul mandat aulele parlamentare, au început să aibă alte gânduri. Printre primii par să se fi dumirit cei care au opt at pentru candidaturi la funcțiile de primari sau consilieri locali și județeni. Aici lucrurile sunt mai clare, competențele mai clar delimitate, iar privilegiile mai concrete. Avem deja câțiva parlamentari de frunte care s-au instalat autoritar în posturi din administrația locală, nu doar într-o tentativă de a cuceri noi redute pentru partid, ci pentru a-și asigura un viitor mai confortabil. Senatorul PSD, Constantin Nicolescu a preferat să meargă la Pitești unde este acum președinte al Consiliului Județean. Deputatul Laurian Bădulescu a lăsat și el Camera pentru președinția CJ Ilfov. Deputatul democrat, Sorin Frunzăverde s-a instalat în același post la Caraș-Severin. Udemeristul Robert Raduly a lăsat și el Parlamentul pentru o primărie ardeleană și lista poate continua. Acest fenomen spune multe despre percepția mult mai pragmatică a rolului pe care-l joacă administrația locală în arhitectura puterii și despre trendul existent în rândul actorilor de pe scena politicii. |