Remember 2003 <<"În România, antisemitismul nu mai are obiect" - spunea, dupĂŁ 1990, rabinul Moses Rosen, un om ĂŽn general echilibrat Âşi cu simĂžul realitĂŁĂžii.Motivul pe seama cĂŁruia punea el "criza" antisemitismului era acela ca dupĂŁ masivele "vânzari" de evrei din timpul lui CeauÂşescu, comunitatea se redusese drastic. Cifrele vehiculate atunci variau ĂŽntre 10 Âşi 20.000, ĂŽntre aceÂştia nefiind sigur cĂŁ se numĂŁrau Âşi cei care ĂŽÂşi asumau deschis o astfel de descendenÞã sau nu. Acest lucru depindea, de obicei, de conjuncturĂŁ Âşi de interese, dar nu era ĂŽn mĂŁsurĂŁ sĂŁ modifice spectaculos procentul populaĂžiei de origine evreiascĂŁ. În astfel de condiĂžii, evreii români nu mai constituiau o entitate pe seama cĂŁreia sĂŁ poatĂŁ fi puse unele dintre crizele curente din viaĂža unei societĂŁĂži. Lucrurile nu s-au schimbat fundamental ĂŽn ultimii ani, populaĂžia evreiascĂŁ nici scĂŁzând Âşi nici crescând semnificativ. Premierul ceartĂŁ posturile de televiziune - Âşi presa, implicit - pentru faptul cĂŁ, ĂŽn programul de pregĂŁtire a Âşcolilor pentru noul an, nu reuÂşeÂşte sĂŁ vadĂŁ Âşi lucrurile bune, oprindu-se cu obstinaĂžie doar asupra celor negative - Âşcoli dĂŁrĂŁpĂŁnate, cu lucrĂŁrile neterminate sau ĂŽn pericol de a nu-Âşi putea primi elevii.Pe fond, nu poĂži sĂŁ nu fii de acord cu dl NĂŁstase. S-au fĂŁcut, desigur, o grĂŁmadĂŁ de lucruri ĂŽn acest domeniu. S-au reabilitat Âşcoli, ĂŽn programe finanĂžate de Banca MondialĂŁ. S-au realizat dotĂŁri suplimentare. Cu alte cuvinte, dracul nu e chiar atât de negru cum ar dori sĂŁ dea de ĂŽnteles presa, sau o anumitĂŁ parte a ei. Dl NĂŁstase este, ĂŽnsĂŁ, guvernant. Nu om de presa. Au trecut mai bine de 50 de ani de când mii de români au dispĂŁrut fĂŁrĂŁ a lasa urme ĂŽn imensitatea stepelor ruseÂşti, unde au fost duÂşi ĂŽntr-un prizonierat cu ĂžintĂŁ clarĂŁ de exterminare, de cĂŁtre trupele NKVD-ului.ÎmpinÂşi fĂŁrĂŁ voie ĂŽntr-un razboi care nu era al lor, Âşi-au parcurs pânĂŁ la sfârÂşit calvarul, dându-Âşi sufletul, de foame, frig Âşi boalĂŁ, ĂŽn minele de cĂŁrbune sau de cupru ale Karagandei. Pentru cei rĂŁmaÂşi acasĂŁ, trecerea lor ĂŽn nefiinÞã a rĂŁmas ĂŽnconjurata de mister. Cei dragi lor dispĂŁrusera pur Âşi simplu ĂŽn imensitatea sinistrĂŁ a Asiei. Dupa 50 de ani, rudele Âşi cei apropiaĂži nu Âştiu ĂŽncĂŁ dacĂŁ vor putea sĂŁ le mai aprindĂŁ o lumânare la cĂŁpĂŁtâiul lumesc. Vizita lui Ion Iliescu ĂŽn Kazahstan a avut darul de a pune, ĂŽntr-un fel, capĂŁt acestei aÂşteptĂŁri. TânĂŁrul nostru ambasador la Alma Ata, Vasile Soare, om energic Âşi cu initiaĂživĂŁ, care nu-Âşi iroseÂşte timpul aÂşteptând indicaĂžii de la BucureÂşti, a declanÂşat o ĂŽncĂŁpĂŁtânatĂŁ cercetare a arhivelor kazahe pentru a da de urma românilor morĂži ĂŽn prizonierat. ÂŞi a reuÂşit!