Știți cine este Serghei Gorbunov? Desigur – tipul suspectat de comiterea crimelor de la Brașov, învoit de la pușcăria din Craiova ca să-și facă operația de glaucom, și care a uitat să se întoarcă după cele trei luni acordate cu clemență de trio-ul medic-procuror-judecător. Nici n-ați avea cum să nu știți, pentru că omul e prezent seară de seară pe micul ecran al tuturor canalelor de știri, dacă nu live, cel puțin prin portretul robot pe care prevăzătorii polițiști l-au alcătuit asasinului prezumtiv, după portretul său.
Dar Gheorghe Lala, știți cine este? Ați auzit de el? Nu. Sau nu prea. Este destul de greu de făcut legătura dintre acest nume și portretul niciodată văzut pe aceleași ecrane, a celui care a trecut între cei drepți, primind un glonte în inimă, de la cel pe care a încercat să-l oprească din acțiunea sa criminală. Este simplul cetățean cu spirit civic, care și-a pus impulsul de responsabilitate înaintea spiritului de autoconservare. E omul pe care nu l-a sfătuit nimeni că dacă în stradă se petrece o acțiune violentă, cel mai bun lucru pe care poate să-l facă este să nu se bage. Cum, dealtfel, procedăm cei mai mulți dintre noi. Care nu ne băgăm nici măcar acolo unde nu ne pândește un pericol de calibrul celui care l-a trimis pe lumea cealaltă pe Gheorgle Lala.
Între două reportaje despre crime, furturi sau violuri, s-a strecurat mai zilele trecute știrea înmormântării lui Gheorghe Lala. O înmormântare modestă, așa cum a fost și omul. Președintele i-a acordat chiar și o decorație. Post mortem, bineînțeles. O decorație care nu le va ține nici de cald și nici de foame celor pe care Gheorghe Lala i-a lăsat în urma sa să-l plângă și să se întrebe de ce a trebuit să se întâmple ce s-a întâmplat. Dacă cumva ați prins aceste știri, vă mai amintiți dacă i-ați văzut fotografia? Dacă știți ceva despre el? Câți ani avea, cu ce se ocupa, cum arăta? Despre Gorbunov știți deja o grămadă de lucruri: câte tentative de omor a comis. Câte gloanțe a tras în cei pe care i-a jefuit sau a încercat să-i jefuiscă. La cât a fost condamnat și cât a executat. Cum l-au prins la graniță. Câte cereri de eliberare pe motive medicale a solicitat și cine i le-a aprobat și cum, până la urmă. Mai știți, desigur, că era pasionat de lupte și că în timpul evadării – căci neîntoarcerea la pușcărie la termenul acordat de judecător asta înseamnă – se antrena conștiincios într-o sală de sport, visând să devină campion de K1. Una peste alta știți aproape tot ceea ce se poate ști despre cel care s-a presupus a fi fost asasinul lui Gheorghe Lala. Că n-a fost el, este o simplă chestiune de amănunt. A fost altul, iar dacă poliția va pune, totuși, mâna pe el (poliția pune deobicei mâna pe cei care se predau de bună voie, ca să-i caute e prea complicat) veți afla în cel mai scurt timp, tot ce se poate ști despre el: cine e, ce mănâncă, ce frustrări a avut în copilărie, ce prieteni are și prin ce medii, dacă-i place borșul sau cârnații cu varză, ce fac rudele lui apropiate și pe unde-a umblat în ultimii doi ani. Veți afla tot ce n-o să aflați vreodată despre Gheorghe Lala, tipul acela care, în afară de faptul că a încercat să împiedice un criminal să omoare și să jefuiască, n-a făcut nimic notabil în viața lui. Nimic în legătură cu ce să-și bată capul fătucile cu microfoane în mână și cu ambiția de a afla primele tot ce se poate afla despre un criminal, devenit vedetă. Adică ceea ce Gheorghe Lala n-o să poată deveni niciodată...