Dacã furtul de la Ciorogârla mi s-a pãrut a avea conotaþii sutã la sutã româneºti, naþionale adicã, ce s-a întâmplat la Cluj este primul hold-up dupã model occidental care se produce în þara noastrã. Modul de acþiune, rapiditatea ºi pierderea urmelor îmi apar ca rezultatul unui plan bine pus la punct ºi efectuat de profesioniºti.
Iatã deci, cã pe piaþa româneascã îºi fac intrarea profesioniºtii în ale infracþionalitãþii! Este un semnal cã, de acum înainte, poliþia nu va mai avea de-a face cu câþiva disperaþi sau inºi fãrã minte care-ºi încearcã norocul: va avea în faþã un veritabil sistem de operare. În faþã cãruia va fi neputincioasã.
Jaful de la Cluj reprezintã cel mai clar semnal cã în viaþa noastrã se schimbã ceva. ªi se schimbã pentru cã încep sã ni se întoarcã acasã borfaºii ºcoliþi la academiile infracþionale ale þãrilor dezvoltate. Se întorc pentru cã, în faþa crizei, au de fãcut faþã concurenþei locale. Bandiþii ºi tâlharii de prin Italia, Spania, Franþa sau Germania nu mai sunt dispuºi sã împartã piaþa cu românii. Aºa cã aceºtia vin sã-ºi exerseze talentele într-un loc care are mãcar avantajul cã nu e pregãtit pentru aºa ceva. Bãncile din România au mai învþat sã lupte cu tâlharii din interior, care le umblã la conturi, nu cu cei din afarã, care dau buzna ºi sunt gata sã tragã cu pistoalele în tot ce miºcã. Pânã acum bãncile s-au bazat pe stat ºi pe poliþia acestuia, fãrã a-ºi mai bate capul cu propriile mãsuri de securitate, care ar fi implicat ºi o serie de cheltuieli în plus. Au fãcut, cum s-ar spune, economii. De acum, însã, vor trebui sã bage mâna adânc în buzunare ºi sã înveþe sã se pãzeascã. De asemenea, profesia de lucrãtor într-o filialã bancarã începe sã devinã una de risc. Probil cã patronii vor trebui sã le acorde sporuri de risc ºi despãgubiri în caz de atacuri armate cu consecinþe dramatice. Dar nu în ultimul rând, poliþia este cea care va trebui sã înveþe sã-ºi exercite acest rol: sã poatã interveni rapid, sã dispunã de negociatori - pentru cã vor apãrea, cu siguranþã, situaþii de luare de ostatici, sã dispunã de tehnica ºi procedurile necesare unor intervenþii în forþã.
Este, acesta, o parte din preþul pe care îl plãtim globalizãrii ºi intrãrii în "lumea bunã". Sã-i mulþumim lui Dumnezeu pentru relativa liniºte pe care am avut-o pânã acum ºi sã învãþãm sã convieþuim cu starea de pericol ºi nesiguranþã pe care o aduce cu ea criza ºi revenirea pe meleagurile natale a contingentelor de "exploratori" pe care le-am expediat sã vadã cum e lumea. Este limpede cã atât numãrul cât ºi gravitatea infracþiunilor violente vor creºte. Din nefericire, poliþia întâmpinã acest fenomen cu miniºtri schimbaþi pe bandã rulantã, cu un buget sub nevoiu ºi cu un cronic deficit de personal uzual - nu mai vorbesc de cel calificat. Pânã una-alta: atenþie la buzunare!