Discursul lui Ludovic Orban de la Piteºti reprezintã un atac fãrã precedent, în istoria Alianþei, la adresa celui care, prin calitatea de preºedinte dobânditã în urma acþiunii solidare a celor douã formaþiuni, ºi-a arogat-o ºi pe aceea de lider politic unic. Traian Bãsescu se considerã - aproape pe bunã dreptate - deasupra celor doi copreºedinþi ºi independent de aceºtia, lucru care justificã avertismentele sau chiar atacurile pe care le lanseazã din diferitele poziþii pe care i le permite demnitatea de prim om în stat. Prin vocea lui Orban s-au fãcut însã auzite nemulþumirile majoritãþii liberalilor care nu vãd cu ochi buni ºi nu acceptã cu inima uºoarã tutela prezidenþialã. Liberalii au orgoliul de locomotivã primordialã a unei Coaliþii la care vagoanele administrate de Bãsescu s-au ataºat din mers ºi pe principiul unei paritãþii net favorabile acestora. Defecþiunea lui Stolojan l-a adus pe Bãsescu în prima poziþie aproape fãrã voia partenerului care, ce-i drept, nici nu prea aveau ceva mai bun la ora respectivã, Cãlin Popescu Tãriceanu fiind, mai degrabã, o figurã acceptatã de cãtre diversele curente din partid, decât un lider de vocaþie. De-a lungul unei coabitãri de zece luni, diferenþele dintre partidul liberal ºi Bãsescu (prin care se înþelege un partid democrat fidel pânã la slugãrnicie) s-au adâncit pe mãsurã ce actul de guvernare s-a împotmolit mai des, nu doar în hãþiºurile unei realitãþi complexe, ci ºi în acelea ale unei naturi potrivnice. Dar turnul sãu fildeº din Dealul Cotrocenilor preºedintele, eliberat de orice responsabilitãþi executive (domnia sa având doar problema Axei ºi a licuricilor) a vãzut tot mai clar erorile guvernului ºi n-a pregetat sã facã ceea ce nu fãcea predecesorul sãu: sã-l critice ºi chiar sã-l atace, mergând pânã la prezidarea ostentativã a unor comitete de crizã în absenþa titularului. Prin ºefia liberalã guvernul a împrumutat din plin o astfel de coloraturã, cu atât mai mult cu cât democraþii n-au prea admis ca miniºtrii lor sã fie atinºi nici cu o floare. Ceea ce s-a repercutat, vizibil, în planul percepþiei publice. Deºi aflaþi în aceeaºi barcã, liberalii iau apã în timp ce democraþii þin capul sus, respirând liber! Semnalul este de rãu augur, mai ales în cazul unor alegeri anticipate pe care preºedintele n-a încetat sã le cloceascã în culcuºul sãu din Cotroceni, la care raportul de forþe se poate modifica radical. De aici, neliniºtea ºi reacþiile, prudente sau temãtoare, de pânã acum, ale partenerilor. Tirul lui Orban a fost bine direcþionat, el reuºind sã dea demersului sãu o dimensiune colectivã: este rãu pentru liberali ºi pentru democraþi cã preºedintele continuã sã-i menþinã pe aceiaºi ºefi de servicii secrete, numiþi pe vremea ºi din rândurile PSD-ului. Este pãgubos cã însuºi preºedintele încearcã sã tempereze elanul schimbãrii preºedinþilor de Camere ºi de Consilii Judeþene pentru cã în felul acesta se îngreuneazã efortul de guvernare al Alianþei. Bãsescu nu este atacat la fond - tendinþa de favorizare a propriei formaþiuni - ci la formã: modul suspect în care coabiteazã cu rãmãºiþele fostei puteri. Cât timp se va afla pe meleaguri coreene, preºedintele va avea rãgazul sã mediteze la aceste lucruri. ªi sã se întoarcã cu idei noi. Cum au fãcut-o ºi alþii, înaintea lui. |