Mișcarea lui Boc a fost bine ticluită: adăugându-și la șirul de asumări de până acum și pe aceea pentru modificarea pensiilor „nerușinate”, arată un cartonaș roșu celor care ar dori să trântească Guvernul printr-o moțiune de cenzură, al cărei motiv ar fi în ochii poporului cu drept de vot, apărarea intereselor proprii ale parlamentarilor (din celelalte partide), beneficiarii de pensii speciale.
Premierul a făcut mare caz în ultimele luni în legătură cu aceste pensii, stăruind asupra celor care sfidează bunul simț: de peste o sută de ori mai mari decât pensia minimă. Ce n-a prea spus dl Boc este faptul că eventualele corecturi vor fi extrem de greu de operat - inclusiv din punct de vedere juridic - și că efectele asupra pensiilor mici va fi aproape nul. Tema este, însă, populară și pe fondul dificultăților momentului ar acorda celor aflați în nevoie o satisfacție platonică.
Decizia asumării este, cum spuneam, o provocare. La fel ca și remanierea lui Nica, ea a fost bine gândită și calculată. Iar rațiunile ei ies la iveală, una câte una. Strategia eliminării social-democraților de la guvernare a fost însoțită de intense – dar discrete – tratative cu parlamentari din alte partide, pentru a trece în barca puterii și a obține susținerea necesară. Rezultatele sunt vizibile: asemenea „generalilor trădători” Oprea și Iordănescu, cel puțin vreo duzină de alți membri al PNL-ului au făcut pasul în față. Odată cu remanierea apare o și altă categorie de nemulțumiți care vor prefera osul guvernării în locul demnității opoziției. Încet dar sigur, partidul prezidențial face procentul pe care și l-ar fi dorit la alegeri dar pe care n-a putut să-l obțină pe căile tradiționale. De aceea chestiunea moțiunii nu mi se pare deloc tranșată, cu tot avantajul teoretic pe care l-ar aduce trecerea PSD-ului în Opoziție.
Revin la asumare: de când s-a instalat la Palatul Victoria, cu ajutorul PSD-ului, Boc (vorba vine!) guvernează de parcă Parlamentul nici n-ar exista. Cele mai importante legi, vitale de-a dreptul, n-au trecut prin filtrul Parlamentului și ele vor fi aplicate chiar cu riscul de a genera efecte ireparabile în cazul în care multe dintre ele nu vor primi, în final, OK-ul celor două Camere.
Este un mod de lucru care face din asumarea răspunderii o manieră de-a dreptul iresponsabilă. E drept și că Parlamentul n-a prea dat semne de nerăbdare pentru a primi în lucru marfă guvernamentală, preferând mai degrabă să piardă timpul cu fel de fel de comisii care au nici o finalitate.