Agramat, lipsit de culturã ºi de maniere, primarul sectorului 5 se dovedeºte însã a fi o forþã în plan politic – mai precis în acela al negocierilor ºi aranjamentelor subterane care alcãtuiesc sau modificã raporturile de forþe din cadrul partidului. Acolo unde cultura ºi manierele conteazã mai puþin, în faþa presiunii exercitate de procentele electorale sau de dinamismul ºi eficienþa activiºtilor sãi.
De la autosuspendarea sa din partid, în 2004, ca urmare a presiunilor exercitate de mass media asupra preºedintelui de atunci al partidului, Adrian Nãstase, silit sã renunþe la serviciile unor „baroni” precum Bebe Ivanovici, Sarov, Mischie ºi Vanghelie, ºi când a intrat în cursa electoralã ca independent, câºtigând uºor un nou mandat de primar, Vanghelie a parcurs un traseu care a marcat, constant, întãrirea influenþei sale în partid. Dupã ce a scãpat de tutela lui Dan Ioan Popescu, în cadrul organizaþiei municipale, practic nu i-a mai stat nimic în faþã, astfel încât pretenþia sa de a candida pentru primãria Capitalei, în 2008, a apãrut multora drept fireascã. Defecþiunea lui Oprescu a modificat însã radical raporturile de forþe, fãcând evident faptul cã PSD nu are ºanse sã câºtige. Vanghelie s-a retras de bunã voie, lãsând locul pionului de sacrificiu Diaconescu, cel care avea mãcar de câºtigat un plus de notorietate. Dobândind tresele de comandant al trupelor din Capitalã, Vanghelie a început sã-ºi planteze oamenii apropiaþi în posturi-cheie, prin care putea sã controleze mai bine întregul ansamblu. Probleme i-a ridicat doar organizaþia de Ilfov, unde Oprea reuºise sã concentreze o bunã parte dintre adversarii lui Vanghelie. ÃŽn ciuda rezultatelor slabe obþinute atât la locale cât ºi la legislative, Oprea a continuat sã rãmânã influent în partid prin cota de sprijin pe care i-o putea acorda lui Geoanã din partea cartelului baronilor locali, opus bateriei celor centrali. Un rãzboi surd s-a declanºat odatã cu competiþia pentru funcþiile ministeriale, în care s-a confruntat Oprea ºi unul dintre locotenenþii lui Vanghelie, Voicu. ÃŽntre cei doi – ambii cu conexiuni notorii în lumea interlopã – a câºtigat la votul din BPN Oprea. Vanghelie însã a fãcut presiuni extraordinare pentru funcþiile de la nivelele inferioare, pe care însã Oprea le-a blocat cu opþiuni neîmpãrtãºite de conducerea partidului. Lucru care i-a fost fatal – tot Vanghelie fiind cel care a declanºat procesul de eliminare a acestuia.
ÃŽnaintea numirii unui alt candidat, Vanghelie s-a jurat cu cerul ºi cu pãmântul cã nu-ºi va mai propulsa oameni în aceastã structurã. Totuºi, Dragnea s-a trezit cu cele mai importante posturi din subordinea sa – prim adjunct, cu ordinea publicã ºi ºef al DGIPI – ocupate de doi dintre oamenii lui Vanghelie: Mincu Silvestru ºi Georgescu! Rezultatul a fost determinat de ºantajul lui Vanghelie la preºedintele Geoanã în perspectiva viitorului congres, în care soarta sa atârnã de dciziile grupãrii de baronii locali Vanghelie-Mazãre-Opriºan ºi companionii. Pus în faþa acestei situaþii, Dragnea a înþeles cã va fi nevoit sã lucreze sub controlul ºi cenzura lui Vanghelie ºi atunci a preferat sã invoce subfinanþarea bugetarã a ministerului pentru a se retrage într-un mod ceva mai onorabil.
PSD-ul se aflã într-un moment extrem de dificil pentru viitorul sãu. Neutralizat de Bãsescu prin intrarea la guvernare, partidul este în pericol de a fi acaparat, poate definitiv de structurile politico-mafiote constituite în filiale. Situaþie în care scindarea sa apare aproape necesarã, dacã nu inevitabilã.
|
| Accesari:
3238
|
Adauga o opinie