Este aproape incredibil cum lui Traian Bãsescu îi ies toate pasienþele. Din vara anului trecut, când a câºtigat primãria Capitalei din primul tur, totul, dar absolut totul, i-a reuºit. Fie cã a fost vorba de calcule deliberate, fie de cacealmale, fie de lucruri aruncate la pleznealã, nimic nu i-a dat emoþii.Povestea succeselor lui Traian Bãsescu începe însã mai de mult. De la venirea sa în Ministerul Transporturilor, în timpul guvernului Roman, persoana de care s-a legat extrem de strâns cariera sa politicã. Bãsescu a apãrut în primul plan al atenþiei publice odatã cu primul 'scandal al flotei' când s-a bãtut cu 'hidra fedesenistã' cu multã hotãrâre, neezitând chiar sã renunþe la imunitatea parlamentarã (primul caz de acest fel cunoscut) pentru a da posibilitatea Parchetului sã-l investigheze în amãnunt.Schimbarea puterii în '96, când PD-ul a intrat la guvernare, i-a îngropat dosarul ºi l-a propulsat în elita politicã prin postul de ministru al Transportului care i-a fost oferit. În acest guvern (este vorba de primul, condus de Ciorbea), Bãsescu a jucat un rol principal fiind, practic, autorul demiterii premierului þãrãnist. Cel care a urmat - Radu Vasile - i-a acordat încredere totalã, delegându-l sã conducã negocierile cu forumurile internaþionale, situaþie în care a devenit una dintre figurile marcante ale partidului condus de Petre Roman. În aceastã calitate a reuºit surprinzãtoarea victorie la alegerile locale din 2000, deschizând seria succeselor sale la vârf care a continuat cu eliminarea de la ºefia partidului a prietenului ºi binefãcãtorului sãu, ajuns într-o situaþie delicatã în urma rezultatului obþinut la prezidenþialele din acelaºi an. De aici înainte Bãsescu ºi-a croit cu abilitate ºi fãrã prea multe mustrãri de conºtiinþã, drumul de lider absolut. A lichidat mai întâi categoria 'baronilor' istorici ai PD, înlocuindu-i cu oameni din linia a doua care i s-au arãtat devotaþi ºi l-a alãturat pe Stolojan în campania electoralã pentru a-l înlocui în funcþia pentru care nu emisese pretenþii. L-a bãtut pe Nãstase într-o competiþie în care s-a dovedit a avea un finiº mai bun. A dat o veritabilã loviturã de palat forþând formarea guvernului de cãtre Alianþã ºi fentând PSD-ul care aºtepta cuminte sã i se încredinþeze mandatul. ªi-a impus miniºtri în guvernul Tãriceanu ºi l-a ghidonat pe acesta aºa cum a dorit. A tot bãtut toba anticipatelor pânã când i s-a ivit momentul favorabil pe care l-a speculat cu promptitudine. Era sã uit un lucru important: a urmat la conducerea partidului o conducere colectivã formatã din oamenii sãi, cãrora le-a rãpit în acest fel posibilitatea de a se afirma pe cont propriu ºi, totodatã, a determinat din partea formaþiunii un tip de acþiunea dinamicã ce a rãsturnat în ochii electoratului raportul tradiþional de forþe cu liberalii.Ce-i mai rãmâne de fãcut? Nu mare lucru: sã ducã pânã la capãt procesul electoral al anticipatelor, sã punã justiþia cu botul pe labe ºi sã realizeze comanda unicã a comunitãþii de informaþii. Atâta tot.Lucrurile par suficient de limpezi. ªi dacã cineva are ceva de reproºat propensiunii sale totalitare, de ce nu l-a împiedicat? Cu mijloace democratice, bineînþeles, aceleaºi cu care el ºi-a atins scopul.