Este aproape incredibil cum lui Traian Băsescu îi ies toate pasiențele. Din vara anului trecut, când a câștigat primăria Capitalei din primul tur, totul, dar absolut totul, i-a reușit. Fie că a fost vorba de calcule deliberate, fie de cacealmale, fie de lucruri aruncate la plezneală, nimic nu i-a dat emoții.Povestea succeselor lui Traian Băsescu începe însă mai de mult. De la venirea sa în Ministerul Transporturilor, în timpul guvernului Roman, persoana de care s-a legat extrem de strâns cariera sa politică. Băsescu a apărut în primul plan al atenției publice odată cu primul 'scandal al flotei' când s-a bătut cu 'hidra fedesenistă' cu multă hotărâre, neezitând chiar să renunțe la imunitatea parlamentară (primul caz de acest fel cunoscut) pentru a da posibilitatea Parchetului să-l investigheze în amănunt.Schimbarea puterii în '96, când PD-ul a intrat la guvernare, i-a îngropat dosarul și l-a propulsat în elita politică prin postul de ministru
al Transportului care i-a fost oferit. În acest guvern (este vorba de primul, condus de Ciorbea), Băsescu a jucat un rol principal fiind, practic, autorul demiterii premierului țărănist. Cel care a urmat - Radu Vasile - i-a acordat încredere totală, delegându-l să conducă negocierile cu forumurile internaționale, situație în care a devenit una dintre figurile marcante ale partidului condus de Petre Roman. În această calitate a reușit surprinzătoarea victorie la alegerile locale din 2000, deschizând seria succeselor sale la vârf care a continuat cu eliminarea de la șefia partidului a prietenului și binefăcătorului său, ajuns într-o situație delicată în urma rezultatului obținut la prezidențialele din același an.
De aici înainte Băsescu și-a croit cu abilitate și fără prea multe mustrări de conștiință, drumul de lider absolut. A lichidat mai întâi categoria 'baronilor' istorici ai PD, înlocuindu-i cu oameni din linia a doua care i s-au arătat devotați și l-a alăturat pe Stolojan în campania electorală pentru a-l înlocui în funcția pentru care nu emisese pretenții.
L-a bătut pe Năstase într-o competiție în care s-a dovedit a avea un finiș mai bun. A dat o veritabilă lovitură de palat forțând formarea guvernului de către Alianță și fentând PSD-ul care aștepta cuminte să i se încredințeze mandatul. Și-a impus miniștri în guvernul Tăriceanu și l-a ghidonat pe acesta așa cum a dorit. A tot bătut toba anticipatelor până când i s-a ivit momentul favorabil pe care l-a speculat cu promptitudine. Era să uit un lucru important: a urmat la conducerea partidului o conducere colectivă formată din oamenii săi, cărora le-a răpit în acest fel posibilitatea de a se afirma pe cont propriu și, totodată, a determinat din partea formațiunii un tip de acțiunea dinamică ce a răsturnat în ochii electoratului raportul tradițional de forțe cu liberalii.Ce-i mai rămâne de făcut? Nu mare lucru: să ducă până la
capăt procesul electoral al anticipatelor, să pună justiția cu botul pe labe și să realizeze comanda unică a comunității de informații. Atâta tot.Lucrurile par suficient de limpezi. Și dacă cineva are ceva de reproșat propensiunii sale totalitare, de ce nu l-a împiedicat? Cu mijloace democratice, bineînțeles, aceleași cu care el și-a atins scopul.
|