Unul dintre motivele pentru care Europa se uită chiorâș la noi, în materie de integrare, este și absența unor legi prin care se stabilește Statutul anumitor categorii sociale și profesionale. Între acestea, la loc de cinste este statutul funcționarului public. De zece ani, milioane de amploaiați ai statului există și funcționează fără a avea la bază reglementări de ordin elementar. Pentru că nimeni - nici măcar el, funcționarul public - n-a fost interesat într-o tranziție prelungită ca a noastră, orice reglementare nu face decât să îngrădească drepturi pe care oamenii și le arogă de la sine, ca pe ceva dobândit printr-un soi de luptă, de tipul celei împotriva dictaturii. Să terminăm cu domnia bunului plac, cu sancționările abuzive pentru întârzieri, absențe nemotivate, lucrări neefectuate și așa mai departe. Să terminăm cu datul afară - nu pentru incompetență, bineînțeles, ci pentru că cineva are ceva cu respectivul. Nicăieri, probabil, democrația prost înțeleasă și germenii anarhiei nu s-au manifestat cu mai mult aplomb decât în zona funcționarului public, unde s-a pritocit corupția generalizată ca într-un veritabil laborator, dând la iveală forme monstruoase, de transformare a funcțiilor publice în veritabile tarabe, ca pe vremea fanarioților.
Nici unul dintre guvernele precedente, sprijinite pe eșafodajul de funcții și interese publice, nu a avut tăria să ia taurul de coarne și, cu riscul acuzelor de întoarcere la dictatură, să plaseze aceste activități în cadrul constituit și controlat legal. O va face, se pare, Guvernul Vasile, printr-o ordonanță de urgență - pentru că Parlamentul numai timp de așa ceva nu are. Promulgarea nu va fi o problemă. Aplicarea, în litera și spriritul statutului, va fi, însă. Și aici nu m-aș referi la altă prevedere decât următoarea: „Funcționarii publici nu pot exercita, la societățile comerciale cu capital privat, activități cu scop lucrativ care au legătură cu atribuțiile ce le revin". Păi ce vor face funcționarii Ministerului de Finanțe, din Administrațiile financiare care, în proporție de 90 la sută, prestează astfel de activități pentru privați? Sau cum vor fi controlați și cum se va stabili această incompatibilitate, cunoscută, de altfel, tuturor celor care au vreo legătură cu domeniul?
O soluție s-ar putea să fie... teama de cel de Sus! Pentru că același punct din statut stipulează că jurământul depus la învestire de către funcționarul public se va termina cu „Așa să-mi ajute Dumnezeu!".