''Rãzboinicul'' Gigi nu ºi-a putut închipui cã cineva - nu conteazã cine - ar putea sã meargã cu îndrãzneala pânã acolo încât sã-i punã lui sechestru pe avere! A fãcut-o însã nimeni altul decât plãpândul ºi chelul Sebastian Bodu. ªeful Agenþiei Naþionale Fiscale ºi-a asumat un mare risc în momentul în care a luat aceastã decizie. În primul rând riscul personal de a fi agresat, la propriu, de patronul Stelei, cel care este convins cã este un soi de salvator al naþiei prin fotbal ºi cã, datoritã acestei calitãþi, este mai presus de mãruntele chiþibuºuri fiscale. Egocentristul obiºnuit sã fluture pe sub nasul fraierilor fãrã o leþcaie, teancurile de dolari ''primiþi de la Dumnezeu'', a constatat cu stupoare cã între el ºi divinitate s-a interpus un ''neica-nimeni'' care are pretenþia absurdã cã în calitatea sa de patron atot-puternic al unei echipe galonate trebuie sã þinã cont de niºte reguli care prevãd cã pentru teancurile de dolari fluturate trebuie plãtite impozitele corespunzãtoare. ''Sunt banii mei!'' rãcneºte nervos Gigi ºi nu înþelege cum de i se poate bãga mâna în buzunar cu atâta neruºinare. ªi de cãtre cine! Imaginaþi-vã doar cam cum ar fi reacþionat dacã ar fi fost în situaþia ca Bodu sã-i sechestreze ºi Maybach-ul cu care se dusese la ANAF sã-l ia de gât pe agresor. Dl Becali face parte dintr-o categorie de oameni aparte: aceea a unor indivizi care nu s-au omorât cu ºcoala - vorba dlui Bãsescu - dar pe care flerul ºi isteþimea naturalã i-a fãcut ca, mai ales în vremuri tulburi, sã câºtige grãmezi de bani. Cocoþaþi pa acestea, lumea li s-a pãrut mai micã ºi mai slabã, gata sã i se posterneze la picioare. Or într-o astfel de lume regulile sunt pentru cei de jos. Pe cei de sus nu-i poate atinge nimic. Aceastã categorie de persoane considerã cu nonºalanþã cã pot sã rescrie atât istoria cât ºi legile care guverneazã societatea. În mintea dlui Becali, Steaua a încetat, în momentul în care el a pus mâna pe ea, sã mai fie o echipã care existã ºi funcþioneazã pe baza principiilor comerciale ºi fiscale general valabile. Ea a devenit propriul sãu regat, în care, cãlare pe un cal alb, face ºi desface lucrurile dupã bunul sãu plac, aducând bucurie sau mâhnire celor care confundã fotbalul cu orgoliul naþional. Jucãtorii sãi nu mai au salarii, ci donaþii din partea regelui. Cum sã plãteascã Gigi impozit pe donaþii? Sunt banii lui! Realitatea este cã dl Becali e mai ºiret decât ne lasã sã credem, prefãcându-se cã nu pricepe. El ºtie bine cã ce face el nu e-n regulã ºi cã tocmai de aceea a lansat ideea ''donãrii'' echipei cãtre nepoþii sãi, procedeu prin care a sperat sã piardã urma celor 7 milioane de euro pe care le datoreazã, ºi despre care a ºtiut în fiecare moment de când a preluat echipa. A crezut doar cã pe baza interesului maladiv adesea, faþã de fotbal, datoriile s-ar putea pierde în ceaþã. A încercat chiar ºi arma ºantajului, cu retragerea echipei, dar ºi-a dat seama cã nu ajunge departe. Gigi Becali e-n corzi. Iar acolo l-a bãgat cine nici nu se aºtepta: un funcþionar chelios de la Finanþe, care dacã n-a fãcut mare lucru pânã acum, binemeritând pentru decizia de a sfida un personaj abuziv ºi coleric de categoria latifundiarului din Voluntari. |