La fel ca ºi Tãriceanu, Geoanã învaþã din mers sã încaseze. Sã ai stomacul tare ºi bãrbia solidã devine una dintre condiþiile fundamentale pentru a rezista în politica de vârf. Considerat o simplã marionetã a lui Traian Bãsescu (inclusiv de cãtre acesta), premierul a primit lovituri în serie pânã când a constatat, oarecum surprinzãtor, cã poate sã rãspundã. Din momentul acela meciul la vârf s-a echilibrat, cu un sensibil avantaj pentru cel care deþine pârghiile executive, în pofida reprezentativitãþii unui preºedinte cu mãnuºi constituþionale prea grele pentru a-i permite sã-ºi þinã garda sus. Câºtigãtor neaºteptat al unui scrutin programat pentru un candidat unic, Mircea Geoanã a parcurs ºi el toate treptele neîncrederii ºi ostilitãþii vechii gãrzi, înlãturate prin puciul din 2005 de la comanda organizatoricã. I s-a pus la îndoialã ºi legitimitatea ºi capacitatea de a controla o maºinãrie complicatã ºi tot mai ineficientã. În disputa dintre cele douã tabere istorice - cea a lui Iliescu ºi cea a lui Nãstase - el a ieºit învingãtor fãrã o echipã proprie. Încercãrile de a o construi ºi impune s-au lovit de nenumãrate piedici ºi nici la ora aceasta Geoanã n-ar putea sã afirme cã are un staff ºi o strategie proprie. Marea lui performanþã rãmâne însã aceea de a se fi miºcat în aºa fel încât sã nu dea naºtere la o confruntare decisivã cu Ion Iliescu. A rãspuns prudent la provocãrile acestuia, dar nu a avut nici forþa ºi nici interesul de a-l elimina, din punct de vedere organizatoric.Pãstrarea fostului preºedinte la cârma grupului parlamentar din Senat în ciuda tot mai numeroaselor voci care-l acuzã pe acesta de ineficienþã ºi de neimplicare, reprezintã o decizie corectã. PSD nu-ºi poate permite, nici acum ºi nici în viitorul apropiat, cu sau fãrã alegeri anticipate, sã piardã sprijinul electoratului personal al lui Ion Iliescu. Fãrã acesta, probabil cã PSD-ul s-ar zbate acum prin zona pragului electoral. La rândul sãu, cu toate 'neghiobiile' pe care e nevoit sã le asculte, iar apoi sã le dezmintã, Iliescu nu-ºi poate permite nici el sã iasã din jocul politic 'autorizat', garantat de apartenenþa la o forþã politicã. Nu este - încã - vremea liderilor singuratici, capabili sã producã seisme politice prin ei înºiºi. ªi nici a liderilor fãrã o 'patalama' care sã le confere un statut social ºi politic pe care altminteri nimeni n-ar fi dispus sã-l recunoascã. Aºa încât 'armistiþiul' de luni, în care nici Iliescu n-a mai ridicat problema neghiobiilor ºi nici Geoanã pe cea a neimplicãrii rãmâne ca o micã victorie personalã a ambilor asupra propriilor orgolii. ªi un colac de salvare pentru un partid care reuºeºte cu greu sã-ºi revinã din degringolada produsã de dispariþia unui lideriat de tip autoritar, cu cel practicat de... Apropo, cum îl cheamã pe bãiatul acela arogant, care era, la un moment dat, ºi premier, ºi preºedinte de partid, ºi candidat la preºedinþie?