Pânã în 1989, Armata era principalul furnizor de mânã de lucru gratuitã pentru proiectele megalomanice ale lui Ceauºescu. Armata strângea recoltele abandonate pe câmp, armata intervenea la catastrofele naturale, armata fãcea muncile necalificate de pe ºantierele industriale. Prost îmbrãcatã, prost hrãnitã, slab antrenatã, Armata ar fi trebuit sã punã în practicã ºi doctrina naþionalã în care, alãturi de ostaºi, se încolona întreaga populaþie. Din fericire, nimeni nu ne-a atacat, chiar dacã ne-am aflat, periculos, între blocurile militare ale momentului, datoritã politicii „independente” a lui Ceauºescu.
Dupã ce a îndeplinit ultima misiune din regimul comunist, intervenind împotriva celor care au atentat, la Revoluþie, la cuceririle visului de aur al omenirii - Armata românã s-a trezit în faþa unei realitãþi dramatice: era prea numeroasã pentru resursele de care dispunea. Concomitent cu reducerea efectivelor, s-au demarat programe de dotare ºi echipare care urmau sã ne facã compatibili cu NATO. Prima condiþie a fost sã renunþãm la echipamentele de producþie sovieticã. Am renunþat, aruncând la gunoi pânã ºi avioanele MIG 29, la acea orã printre cele mai performante pe plan mondial. Am preferat sã cheltuim o avere echipând în Israel vechile MIG 21, care au continuat sã se prãbuºeascã ºi aºa, în ritm constant. Ca sã putem transporta trupe în Afganistan ºi Irak, am achiziþionat de la americani venerabilele „Hercules”, produse prin anii '50 - '60. Pentru exerciþii navale am mai achiziþionat de la britanici niºte fregate pe care astfel le-am salvat de la dezmembrare ºi de la topire. Acum dãm lovitura: cumpãrãm 24 de avioane de vânãtoare F16, la mâna a doua, pentru a cãror utilizare aviatorii noºtri vor face pregãtiri de multe milioane de dolari. ÃŽncet - încet oºtirea noastrã se profileazã ca o „armatã low - cost”, dotatã cu echipamente la limita expirãrii. Guvernanþii noºtri - de orice culoare - urmeazã neclintit strãmoºescul principiu: „scumpi la tãrâþe, ieftini la mãlai”. Dacã ar fi posibil, am achiziþiona ºi niºte ostaºi. Tot la mâna a doua cã politicieni avem …