Este o disciplinã specialã, ce nu funcþioneazã dupã regulile obiºnuite. ÃŽn politicã 1 plus 1 nu fac neaparat 2. ªi nici 2 ori 2 nu dã, sigur, rezultatul de „4”. ÃŽn aritmetica politicã ºi electoralã orice rezultat este posibil ºi nu are cum sã fie contestat.
Iatã, de exemplu, situaþia „exemplarã” a calculelor prezidenþiale. Atunci când a apãrut, ca din senin, Partidul Liberal Democrat, prin eforturile susþinute ale disidenþilor liberali ataºaþi Cotroceniului, toatã lumea a fost convinsã cã acesta s-a nãscut sub o zodie fastã. Deasupra sa veghea însuºi preºedintele. Faptul cã mai avea un copil, dintr-o cãsnicie anterioarã – PD pe numele sãu – nu l-a împiedicat pe Traian Bãsescu sã-l copleºeascã pe noul nãscut cu dragostea sa. Susþinut ºi încurajat, acesta ºi-a demonstrat precocitatea la primul concurs de împrejurãri la care a participat. Toatã lumea a fost uimitã: atât de tânãr ºi necopt – ºi a obþinut aproape 9 puncte la europarlamentare?!
Atunci a fãcut pãrintele natural primele calcule: a adunat ce adunase prima sa odraslã, aproape 30 de procente, cu cele ale lui Stolojan&Comp, ºi i-a ieºit, rotunjitã, suma necesarã unei guvernãri pe cont propriu. Atunci a decis Bãsescu incestul: mãritiºul infantilei PLD – cu flãcãul tomnatic PD. Ce a rezultat a fost o combinaþie de fost socialism de stânga cu actual populaism de dreapta, botezat cu o denumire care sã mulþumeascã pe toatã lumea: PD liniuþã L. Asta ca sã-i stea în coasta lui Tãriceanu.
Astfel dreasã ºi gãtitã formaþiunea a fost pregãtitã pentru marele test, prefaþat de sondaje de opinie amabile, care dãdeau ca sigur un procent de aproape 50 la sutã, pentru partidul cu ambiþii de formaþiune unicat. Sigur pe steaua sa, mereu în ascensiune, preºedintele nu s-a mai împiedicat de chichiþele constituþionale ºi a ieºit hotãrât la atac, lãudându-ºi odrasla în dreapta ºi în stânga ºi fãcând planuri pentru guvernarea de la toamnã.
Numai cã aritmetica, bat-o vina, ºi-a arãtat lipsurile. Sau lipsa. 30 cu 8 n-a dat nici mãcar 38, darmite 45 sau – de ce nu? - 50. A dat doar vreo 30. Adicã atât cât avusese PD –ul de unul singur. Unde au dispãrut procentele PLD-ului? – s-au întrebat, pe bunã dreptate PD-iºtii. Ce aþi fãcut cu procentele noastre? –au zbierat PLD-iºtii. „Ce faceþi voi, bã, aicea?” – s-a rãþoit ºeful, obosit ºi ambetat de presiunea psihicã, când s-a dus peste ei în Modrogan.
Nu facem nimic – ar fi trebuit sã-i rãspundã bãieþii sãi. Culegem! Ceea ce-aþi semãnat chiar dv., dom’ preºedinte. Dar asemenea tupeu n-a avut nimeni. Nici mãcar învinsul Blaga, mai cârcotaº de felul sãu…
Singurul calcul care s-a dovedit cât de cât exact, pânã acum, este acela care a dat majoritatea în Consiliul General. Dar cu un partener ca Becali nu poþi ºti niciodatã cât poate sã þinã…