Muncitorii din noul partid creat de generalul Gabriel Oprea ºi condus – onorific ºi executiv – de doi foºti miniºtri din cabinetul de coaliþie PDL-PSD, au ales ziua de 1 Mai pentru a marca intrarea în legalitate. De acum înainte, oficial, „transfugii” din PSD au un drapel sub care mãrºãluiesc spre viitorul luminos al politicii de stânga cu simpatii de dreapta.
Ce reprezintã, pânã la urmã, acest nou partid? Uniunea Naþionalã pentru Progresul României este o denumire ce pare desprinsã direct din opera lui Caragiale. N-ar mai rãmâne decât cã dl Oprea sã-ºi aleagã ca devizã: „Voi progresul cu orice preþ” ºi avem deja imaginea lui Caþavencu, în uniformã de general, perorând în faþa moftangiilor cã unicul sãu scop în viaþã este ca tot românul sã prospere, iar România sã aibã, în sfârºit, faliþii ei …
Ceea ce pãrea la început o glumã, sau o diversiune care sã mascheze transferul de parlamentari în barca Puterii, iatã cã devine ceva ce vrea sã parã serios. Un partid. ªi nu unul liber-schimbist, ci ultraprogresist. Un partid de stânga – pentru cã acolo, pe partea aceea, traficul e mai lejer ºi se pot aduna din staþiile de pe parcurs, nemulþumiþii stãrii de Opoziþie.
Cu tot comicul sãu de situaþie ºi de personaje, aceastã nouã stea de pe firmamentul politicii de partide ridicã o problemã serioasã: aceea a faptului cã, de prin ’96 încoace lipseºte din scenã o alternativã valabilã de stânga. PSD-ul a ocupat cu autoritate aceastã zonã, curãþând-o de orice excrescenþe, în timp ce pe dreapta peisajul a înflorit, mai ales de la ieºirea – formalã – a PD-ului din Internaþionala Socialistã. Avatarurile din opoziþie ale PSD ºi inconsecvenþa ºi incoerenþa etapei „Geoanã” au dus la ruperea rândurilor ºi la creºterea gradului de disidenþã. Ieºirea de la guvernare, de anul trecut, n-a fãcut altceva decât sã dea curs acestor propensiuni ºi cum nu existã o soluþie mai credibilã pentru transferul de la stânga direct la dreapta, a apãrut aceastã formulã a „independenþei”. Iar, pe mãsurã ce aici s-au acumulat, alãturi de personajele „de prisos” ale parlamentarismului ºi câteva nume de rezonanþã , s-a impus aceastã formulã care scuteºte PDL-ul de convulsiile pe care le-ar fi creat un import direct de personaje care ar fi pretins funcþii. Aºa, „independenþii” îºi pot da singuri câte funcþii doresc, în propria structurã, venind doar cu ceea ce este esenþial pentru guvernarea care le-a stimulat apariþia ºi existenþa: consolidarea majoritãþii de vot!
ÃŽn Arca lui Oprea au urcat, deocamdatã, parlamentarii. Partidul acesta n-are, încã, un activ, o bazã electoralã. Sperã sã ºi-o construiascã, de-andoaselea, de acum înainte. Personal, nu cred în viabilitatea acestor construcþii politice, pe o piaþã „imobiliarã” în prãbuºire liberã. Dar, cine ºtie: în România, comedia a bãtut mai mereu drama. Asta fiind, de fapt, chiar drama politicii româneºti.
|
| Accesari:
3257
|
Adauga o opinie